ICCJ. Decizia nr. 2903/2005. Contencios. Refuz acordare plata sumei reprezentând solde lunare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2903/2005
Dosar nr. 5095/2003
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 decembrie 2002, reclamantul C.G. a solicitat obligarea pârâtului Statul Major al Forţelor Terestre din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, la plata sumei de 51.222.780 lei, la valoare actualizată, reprezentând 15 solde lunare brute, raportat la data raportului de trecere în rezervă, luna iulie 2002, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, la data de 12 iulie 2002 a solicitat trecerea în rezervă cu acordarea unei sume echivalente cu 15 solde lunare brute, conform OG nr. 7/1998. Întrucât nu a primit răspuns, a revenit cu un raport către Ministerul Apărării Naţionale, la data de 23 august 2002, şi cu adresa nr. B1 - 11.01 din 9 septembrie 2002 a U.M. nr. 01083, i s-a comunicat că se refuză plata sumei compensatorii.
Ulterior, prin „concluziile scrise" depuse cu prilejul judecării în fond a cauzei, reclamantul a precizat că solicită anularea hotărârii Comisiei de Selecţie a Statului Major al Forţelor Terestre nr. 30 din 22 august 2002 şi acordarea plăţilor compensatorii conform OG nr. 7/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 732/2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul a fost trecut în rezervă conform Ordinului nr. TU 565 din 11 octombrie 2002, al şefului Statului Major al Forţelor Terestre, prin demisie, în baza art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995 şi că art. 8 din OG nr. 7/1998 nu prevede plăţi compensatorii pentru cadrele militare trecute în rezervă, prin demisie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a formulat cerere de trecere în rezervă cu acordarea a 15 solde lunare brute, conform art. 8 lit. b) din OG nr. 7/1998; că nu i s-a oferit o nouă funcţie, ci a fost pus numai la dispoziţia Ministerului Apărării Naţionale; că OG nr. 7/1998 nu prevede restricţii privind trecerea în rezervă a militarilor din unităţile desfiinţate, ca fiind elaborată pentru protecţia cadrelor militare aflate într-o atare situaţie.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că unitatea la care era încadrat recurentul, s-a desfiinţat şi ca urmare, conform OG nr. 7/1998, acesta a formulat cererea de trecere în rezervă şi plata a 15 solde lunare brute, conform art. 8 lit. b) din OG nr. 7/1998.
Cererea petentului nu a fost aprobată, acesta a fost pus la dispoziţia Ministerului Apărării Naţionale, prin hotărârea nr. 30 din 22 august 2002 a Comisiei de Selecţie a Statului Major al Forţelor Terestre. Fiind nemulţumit, reclamantul şi-a prezentat demisia.
Recurentul-reclamant trebuia să conteste hotărârea nr. 30/2002, a Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
C.G. a precizat că solicită prin acţiune, anularea hotărârii nr. 30/2002, la data de 18 septembrie 2003, fără să respecte dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. Cererea de modificare a acţiunii fiind tardiv formulată, nu putea fi primită de instanţa de fond. Pe de altă parte, reclamantul nu a îndeplinit nici procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, şi nici nu a sesizat instanţa în termenul prevăzut de acelaşi text legal, astfel încât cererea sa este inadmisibilă.
Solicitarea de a fi obligat pârâtul la plata sumelor compensatorii, este neîntemeiată, întrucât reclamantul, nemulţumit de faptul că nu i-a fost acceptată cererea de trecere în rezervă, şi-a prezentat demisia. Cum dispoziţiile art. 8 din OG nr. 7/1998 nu prevăd acordarea de plăţi compensatorii în situaţia trecerii în rezervă, prin demisie, acţiunea nu putea fi admisă.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva sentinţei civile nr. 732 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2902/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2906/2005. Contencios. Acordarea dreptului la... → |
|---|
