ICCJ. Decizia nr. 2916/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2916/2005
Dosar nr. 369/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Z.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap, anularea deciziei nr. 5595 din 14 noiembrie 2003, prin care i-a fost înlăturat gradul I de handicap.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că Decizia a cărei anulare o solicită, este nelegală, deoarece a făcut dovada cu acte medicale, că are dreptul de a fi încadrat în gradul I de handicap.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 15/F din 11 februarie 2004, a respins acţiunea, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, acţiunea a fost tardiv formulată, deoarece Decizia contestată a fost comunicată reclamantului, la 25 noiembrie 2003, iar acţiunea a fost introdusă la 5 ianuarie 2004, fiind depăşit termenul de 30 de zile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul Z.M.
În motivarea recursului a arătat că în mod greşit instanţa a reţinut tardivitatea acţiunii, deoarece el a trimis prin poştă, cererea, la 23 decembrie 2003, iar nu la 5 ianuarie 2004, cum greşit a reţinut instanţa.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 7236 din 28 septembrie 2004, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa a reţinut că Decizia a fost comunicată recurentului-reclamant, la data de 25 noiembrie 2003, împrejurare necontestată de părţi, iar acţiunea la instanţa de contencios administrativ a fost trimisă prin poştă, la data de 23 decembrie 2003, fapt ce rezultă atât din plicul aflat la dosar, cât şi din recipisa poştală depusă în recurs de recurent, deci înaintea termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Soluţionând cauza în fond după casare, instanţa de trimitere, prin sentinţa nr. 141/F/C din 29 noiembrie 2004, a admis acţiunea reclamantului, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului Z.M., gradul I de handicap.
Instanţa a reţinut în motivarea soluţiei că în mod nelegal i-a fost înlăturat gradul I de handicap, deoarece din actele prezentate rezultă că reclamantul a suferit un accident vascular în anul 1994, când nu împlinise vârsta standard de pensionare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen, pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu se încadrează în prevederile Ordinului nr. 726/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei, pentru a fi încadrat în gradul I de handicap.
Recursul este nefondat.
Din actele medicale aflate în dosarul cauzei rezultă că intimatul-reclamant a fost diagnosticat cu hemiplegie dreapta post AVC şi deficienţă motorie, afecţiune de care suferă de la vârsta de 58 de ani, diagnostic care, de altfel, nu a fost contestat de recurenta-pârâtă.
Din ancheta socială efectuată la data de 7 noiembrie 2002, rezultă că acesta nu se deplasează şi nu se autoserveşte.
În anul 1994, intimatul-reclamant a suferit un accident vascular cerebral, iar din anul 1997 a beneficiat de facilităţile prevăzute de Legea nr. 53/1992, potrivit certificatului nr. 534 din 27 februarie 1997, cu asimilare în gradul de handicap grav, cu valabilitate permanentă şi asistent personal, act ce a fost emis de către Comisia Teritorială de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Prin art. 59 din OUG nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, s-a dispus revizuirea tuturor persoanelor care beneficiau de certificat de încadrare într-un grad de handicap.
Ca urmare, a fost revizuită şi hotărârea privind încadrarea intimatului-reclamant în grad de handicap şi s-a emis certificatul nr. 4410 din 5 octombrie 2004, prin care aceeaşi comisie de specialitate a stabilit că acesta nu se încadrează în criteriile prevăzute de Legea nr. 519/2002 şi îi recomandă să se adreseze primăriei locale, în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000, privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Intimatul-reclamant a contestat soluţia stabilită prin certificatul nr. 4410/2004, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 5595 din 14 noiembrie 2003, stabilindu-i-se diagnosticul „hemiplegie dreaptă post AVC, HTA stadiul II, sechele post TBC", menţionându-se faptul că prezintă „complicaţia unei boli cardiovasculare, şi nu handicap".
La stabilirea acestei concluzii, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a avut în vedere dispoziţiile cap. I din Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei, potrivit cărora „certificatele de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap se vor emite numai pentru acele accidente vasculare cerebrale cu deficit motor, apărute anterior calităţii de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare".
În cauză, cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul a suferit accidentul vascular în anul 1994, când nu împlinise vârsta standard de pensionare, astfel că în mod nelegal pârâta i-a înlăturat gradul I de handicap.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei civile nr. 141/F/C din 29 octombrie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2915/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2918/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
