ICCJ. Decizia nr. 2920/2005. Contencios. Recurs la declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2920/2005
Dosar nr. 781/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 decembrie 2004, D.T., fost procuror inspector în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a fi obligat pe calea contenciosului administrativ, să-i recunoască dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 şi art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, respectiv art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în ce priveşte perioadele 1 ianuarie - 30 septembrie 2002 şi respectiv, 1 octombrie - 31 decembrie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi s-a adresat pârâtului, cu o cerere, pentru a proceda la actualizarea pensiei sale de serviciu şi sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de normele legale mai sus indicate, până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a.
Instanţa a reţinut că o atare măsură se impune în raport cu obiectul acţiunii, ce nu vizează refuzul nejustificat al autorităţii publice pârâte de a satisface o cerere privitoare la un drept legitim al reclamantului şi cu reglementarea instituită de dispoziţiile art. 154-159 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a apreciat. de asemenea. că aplicabilitatea acestor norme juridice nu este înlăturată de calitatea Ministerului Public şi că, potrivit art. 155 lit. e) şi f) din lege, competenţa materială pentru soluţionarea unor astfel de cereri aparţine, în toate cazurile, Tribunalului Bucureşti, ca primă instanţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul D.T.
Recurentul a susţinut că în mod greşit curtea de apel s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, invocând dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind regimul general al pensiilor, deoarece el nu a contestat o decizie emisă de organele de pensii. Că în realitate, a solicitat prin acţiune, recunoaşterea unui drept subiectiv, anume a celui la actualizarea pensiei de serviciu în temeiul reglementărilor legale în vigoare, situaţie de natură a atrage competenţa materială a instanţei de judecată sesizate, conform art. 1 şi 6 din Legea nr. 29/1990.
Critica este întemeiată.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a conţinutului acţiunii, obiectul acesteia îl constituie refuzul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a recunoaşte dreptul reclamantului D.T., fost procuror inspector, la actualizarea pensiei de serviciu şi de a-i rezolva cererea formulată în acest scop.
Cu un asemenea obiect, ce nu pune câtuşi de puţin în discuţie, legalitatea vreunei decizii emise de organele de pensii din subordinea Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, cererii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Ţinând seama de aceste considerente, precum şi de calitatea pârâtului, de autoritate publică centrală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul şi casând hotărârea atacată, va trimite cauza, spre competentă soluţionare, aceleiaşi curţi de apel.
Văzând şi dispoziţiile art. 3 pct. 1 şi art. 313 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.T. împotriva sentinţei civile nr. 177 din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2919/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2921/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
