ICCJ. Decizia nr. 3233/2005. Contencios. Anulare act control. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3233/2005
Dosar nr. 6782/2004
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iulie 2002, S.I. şi N.S. au solicitat ca în contradictoriu cu Primăria municipiului Slatina şi Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Slatina, să se dispună anularea procesului-verbal încheiat la 22 mai 2002, de către şeful biroului audit intern din cadrul primăriei, prin care s-a stabilit răspunderea lor patrimonială pentru suma totală de 57.939.163 lei, ca nelegal.
De asemenea, au cerut anularea deciziei date de prima pârâtă, în soluţionarea contestaţiei şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor ocazionate cu procesul.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sumele de bani pentru care s-a dispus angajarea răspunderii lor patrimoniale, reprezintă drepturi băneşti acordate unor salariaţi încadraţi cu respectarea normelor legale. Aceştia au prestat efectiv muncă în interesul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Slatina, în baza raporturilor de muncă valabil încheiate.
Pe de altă parte, s-a omis împrejurarea că ştatul de funcţii pentru numărul de salariaţi, corespunzător volumului de activitate al centrului, a fost aprobat de organul ierarhic superior, la data de 6 iulie 2000, sub nr. 1823.
În opinia reclamanţilor, prin angajarea pe o durată determinată a personalului menţionat, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Slatina nu a înregistrat cheltuieli de personal suplimentare, faţă de bugetul aprobat, încadrându-se în numărul mediu scriptic de personal.
Prin sentinţa civilă nr. 1018 din 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, în sensul că a anulat procesul-verbal de audit şi răspunsul Primăriei municipiului Slatina.
Pe cale de consecinţă, a exonerat de răspundere patrimonială pe reclamantul S.I.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă cererea reclamantei N.S., pentru anularea deciziei de imputare nr. 69 din 18 iulie 2002, emisă în sarcina sa de directorul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Slatina.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece nu s-a dovedit vinovăţia reclamanţilor în producerea prejudiciului stabilit prin procesul-verbal de audit. Că, la dosar există date care atestă faptul că numărul de posturi pentru anul 2000, a fost de 181, ceea ce confirmă justeţea apărării reclamanţilor privind încadrarea în numărul de personal şi în limitele cheltuielilor salariale.
Referitor la Decizia de imputare emisă în sarcina N.S., Curtea a apreciat că cererea acesteia trebuie respinsă, întrucât prin sentinţa nr. 880 din 30 septembrie 2002, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis contestaţia, exonerând pe petentă de plata sumei de 28.969.581,50 lei.
În sfârşit, s-a precizat că unitatea însăşi a procedat la retractarea acelei decizii, prin Decizia nr. 99 din 13 noiembrie 2002.
Prin sentinţa nr. 256 din 23 aprilie 2004, instanţa a admis cererea formulată ulterior de reclamantul S.I. şi a dispus completarea sentinţei, în sensul obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.000.000 lei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Primarul municipiului Slatina.
Recurentul a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legislaţiei în vigoare, respectiv a dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 189/1998, art. 63 alin. (1) C. muncii, art. 1 din Legea nr. 30/1990, a celor cuprinse în Legea nr. 76/2002 şi în Ordinul nr. 24/2000, emis de Secretariatul de Stat pentru Persoane cu handicap care impune obligativitatea obţinerii avizului de la organul care finanţează cheltuielile de personal.
Că, în calităţile lor de director şi respectiv, contabil-şef ai Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Slatina, reclamanţii aveau obligaţia de a cere avizul prealabil al ordonatorului principal de credit pentru organigramă şi ştatul de funcţii, precum şi obligaţia de a organiza concursul pentru ocuparea posturilor vacante.
Având în vedere că ei au nesocotit acele obligaţii cu bună ştiinţă şi au dispus încadrările printr-o simplă dispoziţie, soluţia ce trebuia pronunţată în cauză, era aceea de respingere a acţiunii.
Recursul este fondat.
Din constatările făcute de şeful de birou audit intern al Primăriei municipiului Slatina, consemnate în procesul-verbal din 22 mai 2002, precum şi din răspunsul dat reclamantului S.I., cu adresa nr. 11566 din 1 iulie 2002, rezultă că acesta, împreună cu reclamanta N.S., sunt răspunzători pentru angajarea unor salariaţi peste limita de posturi aprobate la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Slatina.
Mai precis, s-a procedat la angajarea de personal în lipsa organigramei şi a ştatului de funcţii pe anul 2002, aprobată de organul ierarhic superior (I.S.T.P.H.) şi avizate de ordonatorul principal de credite, conform dispoziţiilor Ordinului nr. 24 din 3 martie 2002, emis de către Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap.
S-au încălcat, astfel, prevederile art. 1 din Legea nr. 30/1990, privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă, ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 189/1998 a finanţelor publice, ale art. 63 alin. (1) şi ale art. 70 alin. (1) C. muncii.
Prin plata drepturilor salariale pe lunile martie şi aprilie 2002, ale celor 12 salariaţi angajaţi, în perioada februarie - martie 2002, s-a produs în patrimoniul centrului de îngrijire, un prejudiciu în valoare de 57.939.163 lei, pentru recuperarea căruia în mod judicios s-a dispus angajarea răspunderii patrimoniale a reclamanţilor.
Concluzia se impune şi în raport cu reglementarea instituită prin dispoziţiile art. 26 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 189/1998, potrivit căreia ordonatorii principali, secundari şi terţiari de credite răspund de necesitatea, oportunitatea şi legalitatea angajării şi utilizării creditelor bugetare, în limita şi cu destinaţia aprobată prin bugetul propriu.
În plus, în calitatea sa de director, reclamantul S.I. a aprobat ştatele de plată în baza cărora s-au plătit drepturile salariale celor 12 noi angajaţi, precum şi ordinele de plată a drepturilor bugetare aferente.
Cât priveşte pe reclamanta N.S., s-a reţinut în mod corect prin procesul-verbal de audit, că în calitate de contabil-şef al Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Slatina, a aprobat cu nesocotirea prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, ştatele de plată pe lunile martie şi aprilie 2002, semnând apoi, ordinele de plată a obligaţiilor bugetare aferente.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi îndeosebi, de reglementările legale existente în materie, pe care prima instanţă le-a ignorat, urmează a se admite recursul.
În consecinţă, va fi modificată sentinţa atacată şi în fond, respinsă acţiunea formulată de reclamanţii S.I. şi N.S., ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 15 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Slatina, împotriva sentinţei civile nr. 1018 din 21 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţii S.I. şi N.S., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3231/2005. Contencios. Anulare adresă M.J.... | ICCJ. Decizia nr. 3236/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie... → |
|---|
