ICCJ. Decizia nr. 3251/2005. Contencios. Recurs la declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3251/2005
Dosar nr. 779/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.M., magistrat pensionar (fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, solicitând obligarea acestei autorităţi publice să-i recunoască dreptul la actualizarea pensiei de serviciu în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 şi art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, respectiv art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru perioadele 1 ianuarie - 30 septembrie 2002 şi 1 octombrie - 31 decembrie 2002.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să-i recalculeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi Sociale, noul cuantum al pensiei de serviciu la datele de 1 ianuarie şi 1 octombrie 2002, în vederea achitării diferenţelor cuvenite pentru anul 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi în cazul său sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru actualizarea pensiei de serviciu, demersurile făcute pentru recunoaşterea dreptului pretins au rămas fără rezultat şi până în prezent, nu a primit nici un răspuns la cererea adresată pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a.
S-a reţinut că, aşa cum a fost formulată, acţiunea reclamantului nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Că, litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 154 - 159 din Legea nr. 19/2000, care instituie o jurisdicţie specială a asigurărilor sociale, realizată prin tribunale şi curţi de apel.
În sfârşit, instanţa a argumentat că aplicabilitatea acestor norme juridice nu este înlăturată de calitatea Ministerului Public şi că, potrivit art. 155 lit. e) şi f) din aceeaşi lege, competenţa materială pentru soluţionarea unor astfel de cereri aparţine, în toate cazurile, Tribunalului Bucureşti, ca primă instanţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul B.M.
Recurenta a susţinut că în mod eronat, curtea de apel s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, invocând prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind regimul general al pensiilor, deoarece el nu a contestat o decizie emisă de organele de pensii.
În realitate, prin acţiunea introdusă a solicitat recunoaşterea unui drept subiectiv, anume a celui la actualizare a pensiei de serviciu în temeiul reglementărilor legale în vigoare, cerere de natură a atrage competenţa materială a instanţei de judecată sesizate, conform art. 1 şi 6 din Legea nr. 29/1990.
Critica este întemeiată.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a conţinutului acţiunii, obiectul acesteia îl constituie refuzul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a recunoaşte dreptul reclamantului B.M., fost procuror, la actualizarea pensiei de serviciu şi de a-i rezolva cererea adresată în acest scop.
Cu un asemenea obiect, ce nu pune câtuşi de puţin în discuţie, legalitatea vreunei decizii emisă de organele de pensii din subordinea Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cererii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1991, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Având în vedere aceste considerente, precum şi calitatea pârâtului, de autoritate publică centrală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, aceleiaşi curţi de apel.
Văzând şi dispoziţiile art. 3 pct. 1 şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei civile nr. 176 din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3254/2005. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
