ICCJ. Decizia nr. 3407/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3407/2005
Dosar nr. 5014/2004
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 octombrie 2003, C.N.A.S. a chemat în judecată Guvernul României şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, solicitând anularea pct. 1 lit. E) Anexa nr. 3 din HG nr. 740/2003.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că dispoziţia sus-menţionată, potrivit căreia C.N.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului funcţionează în coordonarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, contravine prevederilor OUG nr. 150/2002, în conformitate cu care casele de asigurări de sănătate sunt instituţii în subordinea C.N.A.S.
Prin sentinţa civilă nr. 157 din 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţia contestată nu contravine prevederilor OUG nr. 150/2002, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului neputând fi exclus din activitatea de coordonare a casei de asigurări de sănătate proprii, având în vedere prevederile OUG nr. 41/1998, aprobată prin Legea nr. 773/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta C.N.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, potrivit legii, are ca responsabilitate administrarea şi gestionarea întregului sistem de asigurări sociale de sănătate din România şi pentru a-şi putea exercita aceste prerogative, s-a prevăzut prin OUG nr. 150/2002, că are în subordine toate structurile de asigurări de sănătate, inclusiv cele aparţinând unor ministere cu reţele sanitare proprii.
De aceea, sintagma „în coordonare", prevăzută de HG nr. 740/2003, vine în contradicţie cu termenul de „subordonare", care include şi coordonarea activităţii Casei de asigurări de sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Cât priveşte dispoziţiile OUG nr. 41/1998, aprobată prin Legea nr. 773/2001, acestea trebuie considerate abrogate conform art. 108 din OUG nr. 150/2002.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum rezultă din actele noi depuse în recurs, după pronunţarea sentinţei, hotărârea de guvern contestată parţial a fost abrogată integral prin art. 17 din HG nr. 41/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (M. Of. nr. 276/30.03.2004).
În aceste împrejurări, întrucât acţiunea formulată a rămas fără obiect, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, fără a mai analiza motivele invocate în scris, privind nelegalitatea soluţiei, ce nu mai prezintă interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 157 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3401/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3409/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
