ICCJ. Decizia nr. 3649/2005. Contencios. Anulare ordin emis de M.A.P.A.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3649/2005
Dosar nr. 7184/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 114/CA din 20 mai 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins contestaţia formulată de SC V.B. SA (fostă SC V.V. SA) împotriva Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi a Ministerului Finanţelor Publice, pentru anularea Ordinului comun nr. 1047 din 3 noiembrie 2003, emis de aceste autorităţi publice, ca nefondată.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat privind acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor la bugetul de stat datorate şi neachitate de reclamantă, a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv Legea nr. 254/2002 şi OG nr. 61/2002.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta susţine că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât, deşi art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002, prevede că societăţile comerciale privatizate potrivit OUG nr. 198/1999, beneficiază necondiţionat de scutirea la plata debitelor provenite din penalităţi şi majorări de întârziere pentru neplata la termen a obligaţiilor la bugetul statului şi de eşalonarea obligaţiilor bugetare, prin ordinul ministerial atacat s-au instituit obligaţii suplimentare constând în plata unor dobânzi şi constituirea de garanţii.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002, societăţile comerciale privatizate potrivit OUG nr. 198/1999, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă şi ale Legii nr. 268/2001, beneficiază de scutirea de la plata debitelor provenite din penalităţi şi majorările de întârziere pentru neplata la termen a obligaţiilor la bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale, cu excepţia sumelor provenite din redevenţă şi la bugetul asigurărilor sociale de stat, şi de eşalonare a obligaţiilor bugetare menţionate la alin. (1), cu excepţia sumelor provenite din redevenţă".
Textul precitat, cu caracter de normă specială, stabileşte facilităţile acordate unei categorii de societăţi comerciale din care face parte şi recurenta-reclamantă şi procedura de acordare a scutirilor sau eşalonărilor la plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri bugetare.
Evident că debitele provenite din penalităţi şi majorări de întârziere pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare eşalonate în baza art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002 şi care nu sunt achitate la termenele scadente (potrivit eşalonării) sunt tot obligaţii bugetare a căror colectare este reglementată prin OG nr. 61/2002 care constituie legea-cadru în materia colectării creanţelor bugetare.
Întrucât norma specială (Legea nr. 254/2002) nu conţine prevederi derogatorii de la norma generală (OG nr. 61/2002), Ordinul nr. 831/2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor, şi Mediului şi Ministerului Finanţelor Publice, atacat, prin care s-a acordat reclamantei-recurente, eşalonarea la plata unor sume restante la bugetul de stat, totalizând 67.284.485.466 lei, cu obligaţia de constituire a unei garanţii şi a calculării de dobânzi pentru sumele eşalonate şi neachitate la termenele scadente, este legal emis.
Aşa fiind, constatând că sentinţa recurată este temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 114/CA din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat,
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3647/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3650/2005. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
