ICCJ. Decizia nr. 3644/2005. Contencios. Anulare parţială H.G. nr.532/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3644/2005
Dosar nr. 1410/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 343 din 3 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1514/CA/2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de R.N.P., prin Direcţia Silvică Caraş Severin, pentru anularea HG nr. 532/2002, Anexa nr. 36, poziţia nr. 24. Totodată, a respins şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Administraţiei Publice, a Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi a Consiliului Local al comunei Eftimie Murgu, formulată de Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin HG nr. 532/2002 a fost atestat domeniul public al judeţului Caraş-Severin şi al celorlalte unităţi administrativ-teritoriale de pe raza acestuia, reclamanta susţinând că în Anexa nr. 36, poziţia nr. 24 a fost inclus în mod nelegal drumul forestier Eftimie Murgu - Pragheda şi Halânga Mare - Poiana Macului, aflat în administrarea sa, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1990.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că drumul forestier respectiv face parte din fondul forestier, aşa cum a fost definit prin art. 1 din Legea nr. 26/1996, proprietatea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, astfel că reclamanta nu poate opune dreptul de administrare pe care îl exercită ca unitate economică a statului, potrivit art. 10 din această lege.
În concluzie, a motivat instanţa de fond, HG nr. 532/2002 este un act administrativ legal, adoptat în baza şi în executarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care nu încalcă dreptul de administrare al R.N.P.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Direcţia Silvică Caraş-Severin, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, bunul în litigiu făcând parte din domeniul public de interes naţional, potrivit Legii nr. 213/1998, aflat în administrarea R.N.P., potrivit Legii nr. 26/1996 - Codul silvic.
Recursul este formulat de o persoană fără calitate.
Este necontestat că acţiunea introductivă a fost formulată, ca şi reclamaţia administrativă adresată Guvernului României, de către R.N.P., prin Direcţia Silvică Caraş-Severin.
Deci, aşa cum rezultă din toate actele dosarului curţii de apel, Direcţia Silvică Caraş-Severin nu a fost parte la fond, ci reprezentant al R.N.P., persoană juridică cu atribuţii de serviciu public, care funcţionează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, potrivit art. 1 din HG nr. 1105/2003.
De asemenea, este necontestat că recursul de faţă a fost exercitat de către Direcţia Silvică Caraş-Severin, în nume propriu, prin directorul acestei unităţi judeţene din structura regiei, care a formulat recursul depus la data de 12 decembrie 2003, la sediul Curţii de Apel Timişoara.
Or, în materie civilă, din principiul potrivit căruia hotărârile pronunţate au putere obligatorie doar pentru părţile litigante, rezultă consecinţa că doar părţile au dreptul să exercite căile de atac, astfel că, în cauză, R.N.P. putea, legal, să atace cu recurs, hotărârea instanţei de fond.
Este adevărat că, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale, personal sau prin mandatar.
La cererea instanţei de recurs, recurenta Direcţia Silvică Caraş-Severin a depus mandatul de împuternicire nr. 11348 din 4 februarie 2004, prin care fusese împuternicită general să reprezinte interesele R.N.P., la nivel local, în faţa instituţiilor statului, cât şi în faţa instanţelor de orice grad în care are calitate procesuală pentru promovarea acţiunilor şi îndeplinirii procedurilor legale, în scopul apărării integrităţii fondului forestier administrat.
Deci, mandatul prezentat este ulterior datei la care a fost exercitată calea de atac a recursului, este un mandat general care nu se referă la cauza de faţă şi, în plus, nu a fost respectat, Direcţia Silvică Caraş-Severin formulând recursul în nume propriu, iar nu în reprezentarea sau în numele R.N.P., care avusese calitatea de parte în faţa instanţei de fond.
Astfel fiind, recursul va fi respins ca formulat de o persoană fără calitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Silvică Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 343 din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3633/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3645/2005. Contencios. Anulare parţială a... → |
|---|
