ICCJ. Decizia nr. 3647/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3647/2005
Dosar nr. 362/2005
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 873/CONT/2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea principală formulată de reclamanta SC C.C. SRL Piteşti şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC A.T. SRL Piteşti şi a desfiinţat actul prin care Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a revocat licenţa de execuţie privind pe reclamantă şi intervenientă.
Totodată, a fost respinsă acţiunea introdusă împotriva A.R.R. şi agenţiei teritoriale Argeş, ca fiind persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamanta şi intervenienta, în calitate de operatori transport public, au avut atribuite în anul 2003, licenţe de execuţie pe traseul Piteşti - Morăreşti care, în urma controlului efectuat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, au fost anulate.
Împotriva acestei măsuri, reclamanta a formulat două acţiuni (dosarul nr. 1038/2004 şi dosarul nr. 873/2004), care au fost conexate prin încheierea din 8 noiembrie 2004, iar intervenienta a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, care a fost încuviinţată în principiu prin încheierea din 11 octombrie 2004, ambele unităţi cerând anularea actului administrativ prin care le-au fost anulate licenţele de execuţie pe traseul Piteşti - Morăreşti.
A mai reţinut instanţa de fond că A.R.R. şi agenţia teritorială Argeş a A.R.R. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, care a fost admisă, cu motivarea că actul administrativ atacat nu fusese emis de nici una dintre cele două autorităţi.
Pentru a admite acţiunea şi cererea de intervenţie faţă de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că licenţele de execuţie fuseseră emise de agenţia teritorială Argeş a A.R.R., astfel că Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nu avea competenţa să dispună anularea acestor licenţe, fiind încălcate normele de competenţă prevăzute de art. 44 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1842/2001.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri:
1. SC C.C. SRL Piteşti, care a susţinut că, în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de intervenţie formulată de SC A.T. SRL Piteşti, obiectul acesteia referindu-se la licenţa proprie LT nr. 0022460, pe când obiectul acţiunii privea licenţa LT nr. 0022461;
2. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura acestuia, dând o hotărâre cu încălcarea legii.
Astfel, susţine recurentul, instanţa de fond a anulat Raportul Corpului de Control al Ministerului Transporturilor nr. CCM/489 din 16 iulie 2004, care este un act administrativ emis în exercitarea atribuţiilor de control ierarhic care, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990, este exceptat de la controlul de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti.
A mai susţinut recurentul, că, oricum, valabilitatea celor două licenţe expirase la data de 30 iunie 2004, anterior introducerii acţiunii şi, respectiv, a cererii de intervenţie, dar şi anterior datei la care fusese emis actul administrativ atacat.
Recursurile sunt întemeiate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a fost beneficiara licenţei de execuţie LT nr. 0022461/2004, iar intimata-intervenientă, în interes propriu, a fost beneficiara licenţei de execuţie LT nr. 0022460/2004, eliberate de agenţia teritorială Argeş a A.R.R., pentru traseul Piteşti - Morăreşti.
Prin Raportul nr. CCM/489 din 16 iulie 2004, Corpul de Control al Ministerului Transporturilor a constatat că, în cazul acordării celor două licenţe de execuţie, au fost încălcate dispoziţiile Ordinului nr. 1842/2001, propunându-se desfacerea disciplinară a contractului de muncă al şefului agenţiei Argeş a A.R.R. şi anularea licenţelor LT nr. 0022461 şi LT nr. 0022460 din 9 aprilie 2003.
De asemenea, mai rezultă că, urmare a faptului că valabilitatea celor două licenţe a expirat la data de 30 iunie 2004, măsura anulării acestora a fost adusă la îndeplinire de A.R.R., prin neprelungirea valabilităţii lor.
Astfel fiind, în mod greşit a reţinut instanţa de fond, că cele două licenţe de execuţie ar fi fost anulate de către ministerul pârât.
De fapt, instanţa de fond nu denumeşte şi nu identifică actul administrativ a cărui desfiinţare a hotărât-o, referindu-se în mod generic la „actul de revocare a licenţei de execuţie emis de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în ceea ce priveşte reclamanta şi intervenienta".
Această lipsă de rigoare a oferit temei ministerului recurent să considere că s-a dispus anularea actului de control pe care structura competentă a ministerului l-a întocmit ca urmare a exercitării atribuţiilor legale de control ierarhic asupra activităţii agenţiei Argeş a A.R.R.
Într-adevăr, un astfel de act administrativ este exceptat de la controlul instanţelor de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă.
În ceea ce priveşte argumentele instanţei, potrivit cărora Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a încălcat normele de competenţă, anulând un act emis de agenţia Argeş a A.R.R., instanţa de recurs reţine că este lipsit de temei legal.
Astfel, A.R.R. este o instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, potrivit art. 4 din OG nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, iar raportul de control în cauză a fost emis de către structura competentă a ministerului, în exercitarea atribuţiilor legale de control ierarhic.
Cum, în cadrul controlului ierarhic, organul ierarhic superior exercită un control complex de legalitate şi oportunitate asupra activităţii organului subordonat, el este în drept să infirme actele administrative nelegale şi/sau inoportune adoptate sau emise de către acesta din urmă.
Dar, aşa cum s-a arătat mai sus, A.R.R. a comunicat că măsura anulării celor două licenţe de execuţie nu mai poate fi adusă la îndeplinire, deoarece valabilitatea acestora expirase anterior şi nu a mai fost prelungită.
În concluzie, cele două recursuri sunt întemeiate pentru motivele invocate şi pentru considerentele prezentate mai sus, urmând să fie admisă şi casată sentinţa atacată, iar pe fond, rejudecând cauza, vor fi respinse şi acţiunea şi cererea de intervenţie, ca nefondate, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC C.C. SRL Piteşti şi de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3646/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 3649/2005. Contencios. Anulare ordin emis de... → |
|---|
