ICCJ. Decizia nr. 3662/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P. şi acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3662/2005
Dosar nr. 6846/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 aprilie 2003, reclamanta SC A.T. SRL Constanţa a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa - Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Frontiera Zona Liberă Constanţa Sud, să se dispună: anularea deciziei nr. 63 din 17 martie 2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, a adreselor nr. 703 din 5 februarie 2003, emisă de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa şi nr. 6548 din 12 februarie 2002, emisă de Direcţia Generală a Vămilor; anularea datoriei vamale de 14.971.622.260 lei reprezentând T.V.A. aferentă importului utilajelor din 8 februarie 2002 şi recunoaşterea dreptului de a beneficia de scutirea de plata a T.V.A., restituirea T.V.A. a sumei de 14.971.622.260 lei achitată cu O.P. din 8 februarie 2002, la valoarea actualizată cu indicele de inflaţie şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea acţiunii din 9 februarie 2004, reclamanta a solicitat restituirea T.V.A. în sumă de 18.829.177.184 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, până în luna octombrie 2003, inclusiv, conform expertizei contabile întocmite.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 93/CA din 26 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, reţinând că organele vamale în mod corect au dispus aplicarea T.V.A. în cazul operaţiunilor de import de utilaje efectuate de reclamantă, la 8 februarie 2002.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, precum şi a încheierii de şedinţă din 19 aprilie 2004, a declarat recurs, reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că se impune casarea lor cu trimitere, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, întrucât: nu s-a clarificat cadrul procesual şi instanţa a omis să se pronunţe asupra acţiunii precizate la 9 februarie 2004; pentru nemotivarea hotărârii; aplicarea greşită a legii şi nepronunţarea asupra probelor administrate în cauză cu acte, interogatorii şi expertiză contabilă.
Recursul este întemeiat, în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea încheierii de şedinţă din 19 aprilie 2004, precum şi a sentinţei recurate, se constată că instanţa nu a clarificat cadrul procesual, respectiv nu a stabilit complet şi corect, părţile şi calitatea lor procesuală, existând neconcordanţă între practică şi dispozitiv.
În raport cu prevederile HG nr. 1574/2003 (M. Of. nr. 2/5.01.2003), se impunea citarea în cauză a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi nu a Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală, parte omisă, însă, în dispozitivul hotărârii.
În acelaşi sens, potrivit HG nr. 366/2004 în cauză se impunea citarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, succesoare a Direcţiei Generale a Vămilor, care, de asemenea, nu este menţionată în dispozitivul sentinţei recurate.
Instanţa a omis să se pronunţe asupra acţiunii precizate la 9 februarie 2004, deşi prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2004, apărătorul reclamantei a solicitat acest fapt care apare consemnat, indicat, de altfel, şi prin concluziile scrise depuse la dosar, nefiind deplin clarificat nici obiectul acţiunii.
Deşi au fost administrate probe cu acte, interogatorii şi expertiză contabilă, instanţa nu s-a pronunţat şi nu le-a analizat, hotărârea recurată neindicând motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate.
Aspectele menţionate, în raport cu dispoziţiile art. 268 şi art. 261 pct. 5 C. proc. civ., precum şi de art. 304 pct. 5, 7 şi 10 C. proc. civ., conduc la admiterea recursului reclamantei şi casarea hotărârii atacate, precum şi a încheierii de şedinţă din 19 aprilie 2004, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, se va examina şi critica adusă sentinţei, prin recursul reclamantei, vizând greşita aplicare a legii, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin analiza dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, în raport cu data de 8 februarie 2002, a efectuării importurilor de utilaje de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.T. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 93/CA din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 3674/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
