ICCJ. Decizia nr. 37/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 947 din 22 septembrie 2002, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Suceava, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, privind anularea referatului nr. 51005 din 27 decembrie 2001, precum și rambursarea sumei de 9.459.304.744 lei, cu titlu de T.V.A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin referatul contestat a fost aprobată cererea reclamantului, de rambursare T.V.A. în valoare de 17.859.081.056 lei, dispunându-se cu respectarea prevederilor O.G. nr. 11/1996, compensarea sumei, cu alte obligații de plată către stat.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 702 din 14 noiembrie 2002, a casat sentința și admițând acțiunea, a dispus anularea referatului prin care pârâta a dispus compensarea, precum și rambursarea sumei de 9.459.744 lei T.V.A.
La pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că, întrucât suma de 5.975.190.000 lei a fost folosită la rambursarea creditelor bancare, cu respectarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 55/1995, nu se pot calcula penalități de întârziere.
De asemenea, instanța de recurs a constatat că nu poate opera compensarea, ca modalitate a stingerii obligațiilor, conform art. 1114 C. civ., datoriile nefiind deodată exigibile, certe și lichide și în consecință, a dispus rambursarea sumei pe care reclamanta avea dreptul să o încaseze cu titlu de T.V.A.
împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare, potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ., învederându-se că hotărârea Curții de Apel Suceava a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Astfel, s-a invocat existența titlului executoriu, constând în procesul-verbal nr. 16384 din 16 noiembrie 2001, întocmit de Direcția Generală de Control Financiar Suceava, necontestat, prin care s-a stabilit obligația reclamantei de a restitui la bugetul de stat, suma de 5.975.150.000 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente, datoria totală fiind de 21.345.235.800 lei.
Această creanță fiind certă, lichidă și exigibilă și față, de faptul că și societatea are dreptul la rambursarea T.V.A. de 9.944.085.012 lei, s-a apreciat prin recursul în anulare, că operațiunea de compensare a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale în vigoare și, deci, instanța de control judiciar a dispus în mod eronat, anularea referatului, precum și restituirea T.V.A.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul în anulare este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, la data de 27 noiembrie 2001, pârâta a aprobat rambursarea către societate, a sumei de 9.636.970.220 lei T.V.A., prin compensare cu obligațiile societății către bugetul de stat, din care 9.459.304.744 lei, majorări de întârziere aferente sumei de 5.975.150.000 lei, reprezentând echivalentul a 60% din valoarea acțiunilor cumpărate de la F.P.S., de către SC R. SA, lăsată la dispoziția reclamantei în mod gratuit.
Măsura de virare la bugetul de stat, a acestei sume de 5.975.150.000 lei, acordată reclamantei în luna iunie 1996, a fost anulată de Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 22 din 31 ianuarie 2003, iar formele de executare emise pentru executarea acestei obligații de către pârâtă, au fost anulate în urma admiterii contestației la executare, prin decizia irevocabilă nr. 219 din 23 septembrie 2004, a Tribunalului Suceava.
împrejurarea că reclamanta a folosit suma primită cu titlu gratuit, de 5.975.150.000 lei, cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 8 din Legea nr. 55/1995 și că în mod nejustificat s-au calculat penalități de întârziere la această sumă, a fost reținută și prin sentința nr. 1844 din 9 octombrie 2003, a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 319 din 7 octombrie 2004, a Curții de Apel Suceava.
în această din urmă hotărâre se consemnează și faptul că operațiunea de compensare a T.V.A. de rambursat, cu obligația bugetară de 9.459.304.744 lei majorări de întârziere, sumă nedatorată, este nelegală.
în consecință, criticile aduse sentinței, prin recursul în anulare, sunt neîntemeiate, astfel încât Curtea a respins calea extraordinară de atac, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 370/2005. Contencios → |
|---|
