ICCJ. Decizia nr. 370/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Galați, reclamanții S.C. și S.M. au chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să oblige pârâtul la calcularea și acordarea diferenței dintre pensia stabilită în anul 1990 și pensiile primite în perioada 1990 - aprilie 2001.
în motivarea acțiunii, reclamanții au susținut, în esență, că toate fenomenele sociale din această perioadă au avut un impact negativ asupra modului de calcul al pensiilor ce li se cuvin, inclusiv a modului de recalculare a pensiilor.
Reclamanții nu au solicitat și nu au administrat probe.
Curtea de Apel Galați, prin sentința civilă nr. 166/2003, a respins acțiunea, constatând că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, reținând că reclamanții solicită de fapt o reactualizare a pensiilor ce li se cuvin, fără a ataca, însă, decizia de pensionare, în condițiile Legii nr. 73/1991.
împotriva acestei sentințe au formulat recurs, reclamanții S.C. și S.M.
în motivarea recursului s-a susținut același lucru în esență, ca și în motivarea acțiunii, recurenții manifestându-și nemulțumirea cu privire la modul de calcul al pensiilor ce le primesc.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, "orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a i se rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței de judecată, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Din textul de lege mai sus invocat rezultă cu certitudine că pe calea contenciosului administrativ pot fi atacate fie un act administrativ emis de o autoritate administrativă, fie un refuz nejustificat al unei autorități administrative, în ambele situații cel chemat în judecată fiind organul administrativ emitent al actului despre care se pretinde că vatămă un drept recunoscut de lege.
în cauza dedusă judecății însă, recurenții-reclamanți nu au indicat actul sau actele administrative prin care drepturile lor au fost vătămate și nici autoritățile administrative emitente.
Rezultă din cuprinsul actului că recurenții sunt nemulțumiți de pensiile primite, solicitând practic o reactualizare, situație în care Statul Român nu poate sta în proces ca pârât, ci eventual emitentul deciziei de pensionare.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, cu consecința respingerii acțiunii.
în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 37/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 378/2005. contencios → |
|---|
