ICCJ. Decizia nr. 378/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul A.P. a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S., solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea adresei nr. 1304/2004, emisă de pârâtă.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin adresa atacată au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 309/2002, lege ce acordă asistență medicală și medicamente în mod gratuit, singura condiție prevăzută fiind efectuarea stagiului militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1841/2004, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A.P.
în motivarea recursului, reclamantul-recurent a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa procedurii prealabile, deoarece el s-a adresat cu un memoriu, Președintelui C.N.A.S. solicitând anularea adresei nr. C.C.1304/2004, prin care se încalcă flagrant drepturile conferite prin Legea nr. 309/2002.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie anularea adresei nr. C.C. 1304/2004, ca act administrativ ce vatămă un drept recunoscut de lege, recurentului-reclamant, în condițiile Legii nr. 29/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, "înainte de a cere tribunalului, anularea actului, cel ce se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 zile"
Prin această dispoziție legală a fost reglementată procedura prealabilă obligatorie, în lipsa căreia nu poate fi sesizată instanța de judecată.
în acest sens, dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
în cauza dedusă judecății, însă, recurentul-reclamant s-a adresat direct instanței de judecată, fără a îndeplini procedura prealabilă reglementată de art. 5 din Legea nr. 29/1990, situație în care în mod legal instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Cât privește susținerea recurentului făcută în recurs, cu privire la "memoriul" adresat Președintelui C.N.A.S., prin care solicită anularea adresei în discuție, ca fiind dovada îndeplinirii procedurii prealabile, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece memoriul este adresat în octombrie 2004, deci ulterior formulării acțiunii și pronunțării sentinței recurate.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 349/2005. contencios → |
|---|
