ICCJ. Decizia nr. 4344/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2000, reclamantul S.L. a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1682 din 24 februarie 1995, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC E. SA privind suprafața de 2050,94 mp teren, situat în comuna Bălănșeri.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, rejudecând cauza în fond după casare, prin sentința nr. 549 din 5 decembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului, cererea de chemare în garanție a Prefecturii județului Mureș, formulată de pârâtă, precum și cererea de intervenție formulată de C.I. și C.V., în favoarea pârâtei.
S-a reținut legalitatea actului administrativ atacat, emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că se impune casarea hotărârii atacate și în fond, admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 259/R din 9 martie 1998, a Curții de Apel Târgu Mureș, irevocabilă, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, faptul că la data de 1 ianuarie 1990, terenul în litigiu se afla în posesia intimatei-pârâte SC E. SA Câmpina.
Față de data când recurentul-reclamant a luat cunoștință de existența certificatului contestat, respectiv anul 1998, și data înregistrării acțiunii, 28 aprilie 2000, se constată că a fost depășit termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Recurentul nu a făcut dovada epuizării procedurii administrative prealabile, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, respectiv a faptului că s-ar fi adresat autorității emitente a actului administrativ atacat.
Ca atare, în mod corect s-a reținut tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, excepții de ordine publică invocate de pârâtă, în al doilea ciclu procesual, în fond după casare, întrucât aspectele arătate în motivele scrise de recurs depuse de reclamant, sunt neîntemeiate.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și a fost respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., până la intabularea dreptului de proprietate în C.F., potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, fiind posibilă exercitarea unei acțiuni civile de drept comun în cadrul căreia să se compare titlurile de proprietate invocate de părțile din proces.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4335/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4331/2005. Contencios → |
|---|
