ICCJ. Decizia nr. 4331/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Tribunalul Ialomița, prin încheierea ședinței publice de la 14 martie 2005, a sesizat Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea cercetării Precizărilor nr. 19388 din 14 noiembrie 1997, modificate și completate prin Normele metodologice pentru aplicarea Statutului personalului didactic din învățământul superior și preuniversitar, aprobate prin Ordinul nr. 3343 din 11 februarie 2002, al ministrului educației și cercetării.
în motivarea încheierii se arată că tribunalul a reținut din oficiu că soluționarea cauzei aflată pe rolul instanței respective, formând obiectul dosarului nr. 267/2005 al secției civile, depinde de actele administrative emise de autorități administrative centrale, astfel că în baza prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., se impune sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru cercetarea legalității acestor acte.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 788 din 25 aprilie 2005, a admis excepția de nelegalitate, constatând nelegalitatea Precizărilor generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997 și a Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 3343 din 11 februarie 2002.
Instanța reține că prevederile pct. 10 din Precizările generale sunt contrare dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997, deoarece anumite categorii de sporuri și indemnizații se calculează la salariul de bază, iar nu la salariul de bază al funcției didactice, așa cum greșit s-a stabilit prin precizări.
De asemenea, reține că același mod de calcul eronat este prevăzut și pentru sporurile menționate la cap. I pct. 6 și la cap. II pct. 5 din precizări și că actul normativ respectiv nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial, astfel că și din acest punct de vedere apare ca fiind nelegal.
Referitor la Ordinul nr. 3343 din 11 februarie 2002, pentru aprobarea Normelor metodologice date în aplicarea Statutului personalului didactic din învățământul superior și din învățământul preuniversitar, reține că și acesta încalcă prevederile art. 49 - 57 din Legea nr. 128/1997, deoarece nu ține seama că sporurile/indemnizațiile se calculează la salariul de bază, ci consideră că se calculează la salariul de bază al funcției didactice și că, în plus, nici acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
împotriva sentinței a declarat recurs, Ministerul Educației și Cercetării, printr-un director din minister, în locul căruia a semnat altă persoană, care consideră că hotărârea este netemeinică și nelegală.
Susține că instanța a reținut în mod eronat că nu s-a ținut cont de prevederile Legii nr. 128/1997 și în special ale art. 48 și 49 din lege, voința legiuitorului fiind ca sporurile/indemnizațiile să nu constituie bază de calcul pentru includerea în salariul de bază.
U.S.L.î. Ialomița a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pe considerentul că nu este semnat de către ministrul educației și cercetării, iar acesta nu a dat mandat de reprezentare a ministerului, în justiție, persoanei care a semnat cererea de recurs.
în ce privește fondul cauzei, consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, iar motivarea acesteia este în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
Analizând recursul promovat în numele Ministerului Educației și Cercetării, înalta Curte a reținut că este formulat de către o persoană fără calitate procesuală, ceea ce impune ca acesta să fie respins ca atare.
Conform prevederilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, "Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale".
Prin art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 223/2005 s-a stabilit că "ministrul educației și cercetării reprezintă Ministerul Educației și Cercetării în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție".
în alin. (6) al aceluiași articol se prevede că "ministrul educației și cercetării poate delega unele dintre competențele sale, în condițiile legii".
Conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ., "Procura pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris, sub semnătură legalizată".
Cererea de recurs s-a transmis instanței, prin poștă, la 6 iunie 2005, fiind semnată de o altă persoană în numele directorului Direcției juridic și control din Ministerul Educației și Cercetării, C.S.D.
La dosar nu există nici o procură din partea ministrului, prin care să fi mandatat pe directorul Direcției juridic și control sau pe persoana semnatară a cererii de recurs, să introducă o astfel de cerere.
Este adevărat că la dosar s-a depus, la 12 septembrie 2005, copie de pe Ordinul nr. 4648 din 22 iulie 2005, al ministrului educației și cercetării, prin care doamna M.V.B., director al Direcției juridic și control, a fost delegată să exercite, printre altele, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nefavorabile ministerului.
Dar ordinul este emis ulterior cererii de recurs și este dat pentru o altă persoană, decât cea care a semnat cererea, astfel că nu prezintă relevanță în cauză.
De aceea, recursul a fost respins, în considerarea faptului că persoana care a formulat cererea de recurs, nu avea calitate procesuală legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4344/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4332/2005. Contencios → |
|---|
