ICCJ. Decizia nr. 330/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2003, reclamanta A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 4503 din 17 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că, în 1940, după ocuparea Ardealului de Nord. de către trupele hortyste, a fost evacuată împreună cu familia din locuința deținută în localitatea Satu Mare. în satul Amați (unde s-a și născut), raionul Satu Mare, din motive etnice, ceea ce o îndreptățește la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de legea indicată.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 37/CA/2004 - PI din 19 ianuarie 2004, a respins acțiunea.
în considerentele hotărârii menționate, instanța a reținut că declarațiile martorilor, din care reiese că reclamanta a fost strămutată din municipiul Satu Mare, în localitatea unde s-a născut, respectiv Amați, din același județ, nu pot constitui probe pentru admiterea acțiunii, întrucât reclamanta s-a mutat împreună cu părinții, în localitatea unde efectiv s-a născut, ambele localități fiind situate pe teritoriul cedat Ungariei și că nu reiese din nici o probă, că din cauza persecuției etnice, reclamanta ar fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.A., susținând, în esență, că soluția primei instanțe este nelegală, contravenind prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și probelor administrate, din care rezultă că îndeplinește condițiile prevăzute de actul normativ reparatoriu. Ca înscris nou folosit ca probă în recurs, recurenta a depus hotărârea prin care, surorii sale, N.F., aflată în situație identică, i-a fost admisă cererea și i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor respective.
Recursul va fi admis, în considerarea și în sensul celor expuse în continuare.
în conformitate cu prevederile art. 1 lit. g) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 323/2004, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că "a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Având în vedere că prima instanță a analizat acțiunea introductivă, în raport cu alt temei legal, respectiv cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, care reglementează situația persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu și, în raport cu precizările făcute, prin care se invocă, practic, o altă situație de fapt, cea a persoanei evacuate din locuința deținută, prevăzută de textul art. 1 lit. g) din O.G. nr. 105/1999, pentru lămurirea situației de fapt și pentru a nu priva părțile, de o fază procesuală, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Cu prilejul rejudecării, urmează să se stabilească situația de fapt, pe baza suplimentării probatoriului, în sensul dovedirii împrejurărilor și perioadei corecte a evacuării.
| ← ICCJ. Decizia nr. 455/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 329/2005. Contencios → |
|---|
