ICCJ. Decizia nr. 4563/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiune, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 8797 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost nevoit să se refugieze împreună cu tatăl și fratele său, S.R., iar acasă a rămas numai mama care era gravidă. După nașterea fratelui mai mic, S.A., mama s-a refugiat și ea în localitatea Roșia, unde s-a stabilit tatăl, în vederea reîntregirii familiei.
Soluționând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 132/CA din 25 aprilie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada faptului că a fost strămutat pe motive etnice, în altă localitate, decât cea de domiciliu, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că probatoriul administrat în cauză nu lămurește pe deplin situația reclamantului, astfel că instanța, în mod greșit a admis acțiunea.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
în speță, situația de refugiat a reclamantului a rezultat clar din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor S.T. și M.M., din extrasul nr. 7210 din 20 noiembrie 2003, eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Bihor, precum și actele de stare civilă.
Față de aceste probatorii, instanța de fond a apreciat corect că reclamantul a făcut dovada faptului că a fost strămutat pe motive etnice, în altă localitate.
Așa fiind, hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul este nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4558/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4562/2005. Contencios → |
|---|
