ICCJ. Decizia nr. 4571/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2005, reclamanta P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 15872 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și stabilirea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 15 iulie - 31 decembrie 1944, a fost obligată să se refugieze cu familia, din comuna Ploscoș, sat Valea Florilor, Cânepiști, hotar Turda, până la eliberarea de sub ocupația trupelor hortyste.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 273 din 25 aprilie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 15 iulie - 20 decembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în speță, sunt respectate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că perioada pentru care i-au fost acordate reclamantei, drepturile bănești prevăzute de lege, este eronată, localitatea Turda fiind ocupată între 5 septembrie 1944 și 5 octombrie 1944, cum rezultă din documentul nr. C/2576, emis de Arhivele Statului.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.
Dovedirea situațiilor prevăzute de lege se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
în speță, din declarațiile martorilor M.A. și S.I. rezultă, fără echivoc, că în perioada iulie - decembrie 1944, reclamanta s-a refugiat din comuna Ploscoș, care a fost ocupată de trupele hortyste, în localitatea Mirăslău, județul Alba.
în atare situație, instanța de fond a reținut corect că reclamanta a făcut dovada persecuției etnice pentru perioada precizată în acțiune și că, în consecință, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 sunt incidente în cauză.
Față de cele ce preced, soluția Curții de Apel Cluj este legală și temeinică, recursul fiind respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4572/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4569/2005. Contencios → |
|---|
