ICCJ. Decizia nr. 4569/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 15 noiembrie 1999, reclamanta D.R. a chemat în judecată Consiliul Județean Gorj și SC S. SA Târgu Jiu, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea acesteia din urmă, la 7 iulie 1993, seria G.J. nr. 0005, pentru 2989,85 mp teren, situat în Târgu Jiu.
Prin sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2000, Curtea de Apel Craiova a luat act, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., de renunțarea reclamantei la judecata cauzei.
La 2 iunie 2001, D.R. a solicitat revizuirea acestei hotărâri, invocând dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 522 din 4 iulie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de revizuire, a desființat sentința nr. 10/2000 și a fixat termen pentru judecarea cauzei.
La 10 septembrie 2002, reclamanta și-a "reformulat" cererea, pe care a precizat-o ca fiind o acțiune în constatarea nulităților absolute a certificatului de atestare seria G.J. 0005/70793, motivat de faptul că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 15/1990,art. 20.
Prin sentința civilă nr. 85 din 21 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea și a anulat certificatul contestat pentru 725,66 mp teren.
Prin decizia civilă nr. 2002 din 18 mai 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de SC S. SA Târgu Jiu și a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanța nu s-a preocupat de verificarea condițiilor de admisibilitate impuse de Legea nr. 29/1990,art. 5 alin. (1) și alin. ultim, iar pe fond și-a însușit un punct de vedere eronat exprimat de expertul tehnic.
în fond, după casare, înalta Curte de Casație și Justiție, prin sentința civilă nr. 194 din 5 mai 2005, reținând că prin probele administrate s-a dovedit îndeplinirea cerințelor Legii nr. 29/1990, atât în ce privește plângerea prealabilă, cât și sesizarea în termen a instanței de contencios, a menținut practic soluția Curții de Apel București, anulând certificatul pentru 725,66 mp.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC S. SA Târgu Jiu care a susținut, în esență, că pe fond, certificatul de atestare a fost emis în condiții de legalitate. în același timp, însă, nu s-a rezolvat problema tardivității și a plângerii prealabile, instanța reținând greșit că nu este cazul, fiind invocată o cauză de nulitate absolută.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Certificatul de atestare fiind emis în condițiile unei proceduri speciale (H.G. nr. 834/1990) și în speță, întocmit de o autoritate a administrației publice locale, de necontestat că el reprezintă un act administrativ supus controlului judecătoresc în condițiile Legii nr. 29/1990.
Astfel fiind, sub raportul termenului de introducere a acțiunii în contencios administrativ, trebuie respectate întocmai dispozițiile art. 5, chiar dacă se invocă o cauză de nulitate absolută, întrucât în dreptul administrativ nu există nici o deosebire între nulitatea relativă și cea absolută, acest lucru fiind evident și din formularea dispozițiilor art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990 care se referă la anularea actului, fără nici o altă distincție.
în raport cu aceste considerente și având în vedere că actul a cărui nulitate se invocă, a fost emis la 7 iulie 1993, iar reclamanta pretinde ea însăși că ar fi luat cunoștință după ce i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin decizia nr. 195 din 17 septembrie 1998, a Tribunalului Gorj, odată cu intabularea acesteia, este evident că sesizarea instanței de contencios s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim.
Văzând dispozițiile art. 343 C. proc. civ.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 4571/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4570/2005. Contencios → |
|---|
