ICCJ. Decizia nr. 4576/2005. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 16 decembrie 2003, A.D. a solicitat ca în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap și Consiliul Județean Dolj, prin Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul I.S.T.P.H. Dolj, să se dispună anularea certificatului de încadrare într-un grad de handicap nr. 14422 din 28 martie 2003, emis de pârâta secundă, ca nelegal.
De asemenea, a cerut obligarea aceleiași autorități publice la eliberarea unui nou certificat care să ateste deficiența funcțională (handicap accentuat gradul II) de care suferă.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că atât comisia de expertiză medicală înființată la nivel județean, cât și Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap nu au fost legal constituite, deoarece în compunerea lor nu s-au aflat doi medici cardiologi în măsură a aprecia corect diagnosticul deficienței sale funcționale.
Că în realitate, stenoza mitrală de care suferă din adolescență, reprezintă o valvulopatie decompensată și complicată, care justifica încadrarea în gradul II de handicap, iar nu în gradul de handicap mediu, așa cum greșit s-a procedat.
Prin sentința civilă nr. 156 din 19 martie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanța a reținut că în prezent, A.D. suferă de stenoză mitrală reumatismală medie, insuficiență mitrală gradul II, H.T.P. moderată severă, clasa III. în perioada 1999 - 2002, ea a obținut pe baza actelor medicale prezentate și a constatărilor medicilor specialiști, un certificat de încadrare în gradul II de handicap, dar ulterior, prin ultimul act supus controlului judiciar, s-a stabilit gradul de handicap mediu.
S-a considerat că, deși are calitatea de salariat, reclamanta este îndreptățită la încadrarea în gradul de handicap superior, deoarece prevederile din Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 762/2002 nu au instituit un atare criteriu, pe de o parte, iar pe de altă parte, din adresa nr. 514/2004, emisă de Centrul de cardiologie Craiova rezultă că A.D. prezintă modificări importante și grave tulburări funcționale ale cordului, care au condus la o stenoză mitrală complicată și decompensată.
împotriva sentinței a declarat recurs, Direcția Județeană de Asistență Socială Dolj.
Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, de vreme ce din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta are calitatea de salariat și starea sănătății îi permite efectuarea unor activități de birou.
Că, în raport cu dispozițiile cuprinse în Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, complicațiile apărute după angajare nu sunt încadrabile în gradul de handicap accentuat, ci în gradul de handicap mediu, așa cum s-a menționat în decizia de încadrare nr. 4895 din 22 octombrie 2003, emisă de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 9 alin. (2) și art. 13 alin. (7) din O.G. nr. 14/2003, privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, în componența Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, precum și a comisiilor înființate prin hotărâre a comisiilor județene, respectiv a comisiilor locale ale sectoarelor municipiului București trebuie să intre și doi medici specialiști, în funcție de afecțiunea care produce handicapul.
Din actele depuse în dosar, anume certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 14422/4335 din 28 martie 2003 și, respectiv, decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4895 din 22 octombrie 2003, atacate de reclamantă pe calea acțiunii introduse, rezultă fără echivoc că în nici una din cele două comisii de expertiză nu s-a aflat cel puțin un medic cardiolog, ca specialist în afecțiunile cardiace de care aceasta suferă.
Nerespectarea normelor legale mai sus enunțate este de natură a atrage sancțiunea nulității absolute a actelor juridice, invocată de reclamantă prin acțiune, dar ignorată de curtea de apel în considerentele hotărârii recurate.
Actele medicale prezentate, respectiv biletul de ieșire din Spitalul Județean nr. 1 Craiova și adresa nr. 514 din 16 februarie 2004, emisă de Centrul de cardiologie Craiova, au confirmat faptul că datorită simptomelor pe care boala a început să le manifeste, reclamanta a fost internată în spital și diagnosticată la 17 septembrie 1975, cu stenoză mitrală și hipertensiune pulmonară (HTP).
Aceste afecțiuni reprezintă o valvulopatie complicată.
La rândul lor, examenul ecocardiologic nr. 376/1997, realizat de Centrul de ecografie O.M. București, biletul de ieșire din Clinica de cardiologie Cluj Napoca din 22 - 27 septembrie 1999 și buletinele ecocardiologice ale Centrului de cardiologie Craiova din 7 ianuarie 2003, demonstrează faptul că afecțiunea de care suferă reclamanta (stenoză mitrală reumatismală medie strânsă), se agravează în fiecare an.
Ținând seama de toate aceste elemente, precum și de împrejurarea că în perioada 1999 - 2002, A.D. a obținut un certificat care atestă gradul II de handicap și o deficiență funcțională accentuată, fără temei se susține în recurs, că acțiunea trebuia respinsă.
Nu este lipsită de semnificație nici împrejurarea, relevată în întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă, că potrivit criteriilor medicale și psihologice de încadrare în gradele de handicap invocate de recurentă, persoanele cu stenoză mitrală strânsă, care prezintă semne nete de hipertensiune pulmonară și tulburări funcționale avansate, cu modificări importante ale cordului și insuficiență cardiacă, corespund unui handicap accentuat.
Admițând, deci, acțiunea, cu consecința obligării pârâtei secunde la emiterea unei noi decizii de încadrare a reclamantei în gradul II, corespunzător unui handicap accentuat, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce a fost menținută prin respingerea recursului, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4577/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4573/2005. Contencios → |
|---|
