ICCJ. Decizia nr. 4662/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 21/A din 11 ianuarie 2005, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, anularea hotărârii nr. 4057 din 2 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
în susținerea acțiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și adeverință eliberată de U.M. 02405 Pitești, arătând că în perioadele 8 noiembrie 1955 - 14 ianuarie 1956, 31 martie 1958 - 9 noiembrie 1958, 25 februarie 1959 - 10 noiembrie 1959, 29 martie 1960 - 30 septembrie 1960, și-a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Prin sentința civilă nr. 69 din 24 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele solicitate, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, prin muncă, în calitate de "constructor" - "combatant neinstruit", în perioadele sus menționate, așa cum rezultă din adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești, depusă la dosar. Cum în această perioadă, în afara Detașamentelor Serviciului Muncii, denumite ca atare, au existat și alte unități militare unde tinerii satisfăceau stagiul militar prin muncă, lipsa evidențelor tuturor acestor unități militare nu poate constitui un argument pentru neacordarea drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002, care are un caracter vădit reparator.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului nu rezultă că detașamentele de muncă în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, iar de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detașamente de muncă, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverință eliberată de U.M. 02405 Pitești.
în speță, așa cum a reținut și instanța de fond, din livretul militar al reclamantului și din adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești, aflate la dosarul cauzei, rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar în detașamente de muncă, în perioadele precizate.
Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detașament special organizat în acest scop, nu există nici un temei pentru a-l excepta de la beneficiul drepturilor acordate prin lege, aceasta trebuind interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu al neaplicării ei.
Faptul că se contestă de către recurenta-pârâtă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece, altfel, s-ar ajunge la eludarea scopului reparator al legii, a cărei finalitate este aceea de a acorda drepturi compensatorii, persoanelor care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
De altfel, prin decizia de revizuire nr. 82 din 25 august 2005, emisă în temeiul sentinței civile nr. 69 din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul recursului de față, recurenta-pârâtă a recunoscut și acordat, deja, intimatului-reclamant, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele solicitate, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Față de cele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4665/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4651/2005. Contencios → |
|---|
