ICCJ. Decizia nr. 4463/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 383/PI din 19 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei S.C.D.P. Timișoara, formulată în contradictoriu cu Guvernul României, A.D.S., Consiliul Local al comunei Giroc și Primăria comunei Giroc, pentru suspendarea executării și anularea H.G. nr. 1528/2003, menținerea contractului de concesiune și plata unor daune, ca tardivă.
în motivare s-a reținut, în esență, că reclamanta, după ce a luat cunoștință la 6 ianuarie 2004, de actul administrativ normativ contestat, "a promovat procedura prealabilă, conform art. 5 alin. (1)" din Legea nr. 29/1990, la 16 ianuarie 2004, "dar nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru înregistrarea cererii de chemare în judecată".
împotriva sentinței reclamanta a declarat recurs, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât instanța care a pronunțat-o, a constatat greșit față de probele administrate în cauză, că procedura prealabilă nu ar fi fost îndeplinită și că acțiunea în justiție este tardivă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii hotărârii de Guvern contestate și promovării cererii de chemare în judecată, cel care se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, înainte de a cere instanței competente, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, se va adresa, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, autorității emitente.
în cazul în care nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale în cadrul procedurii prealabile sau dacă autoritatea publică nu rezolvă reclamația, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia, poate sesiza instanța competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare sau de la împlinirea acestui termen.
în cauză, reclamanta-recurentă a luat cunoștință de H.G. nr. 1528/2003, la data publicării acesteia (M. Of. nr. 4/6.01.2004) și a formulat recursul administrativ grațios la data de 16 ianuarie 2004, deci în termenul prevăzut de lege, cum, de altfel, a menționat și instanța de fond, în considerentele hotărârii atacate.
Faptul că din eroare, prima instanță a reținut, contrar celor evocate, că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, nu conduce la constatarea nelegalității hotărârii, întrucât soluția de respingere a acțiunii este justificată de tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată.
Reclamanta-recurentă, după promovarea plângerii la organul emitent, la 16 ianuarie 2004, putea sesiza instanța de contencios administrativ competentă, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, în 60 de zile, adică până la împlinirea termenului de 30 de zile după epuizarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea recursului grațios.
Cum acest termen s-a împlinit la 15 martie 2004, iar reclamanta a formulat acțiunea în justiție la 19 mai 2004, în mod corect instanța a constatat tardivitatea acțiunii.
Așa fiind, recursul se privește ca nefondat și, ca atare, a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4440/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4458/2005. Contencios → |
|---|
