ICCJ. Decizia nr. 4665/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 30 noiembrie 2004, reclamantul F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii acesteia, nr. 14662 din 21 octombrie 2004 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
în susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de stare civilă, precum și declarațiile notariale ale unor martori, arătând că, împreună cu familia sa de etnie maghiară, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, au fost nevoiți să se refugieze, în cursul lunii septembrie 1940, din comuna Avram Iancu, județul Alba, în localitatea Panticeu, județul Cluj, care făcea parte din teritoriul cedat Ungariei în anul 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 157 din 15 martie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, statuând că scopul Legii nr. 189/2000 a fost acela al reparării suferințelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat de regimul austro-ungar, în alt teritoriu, în România, ceea ce reclamantul și familia acestuia nu au făcut.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală, față de împrejurarea că refugiul său și al familiei sale a fost consecința unor persecuții etnice la care aceștia au fost supuși de către regimul aflat la putere în România acelor vremuri, iar legea nu distinge după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții exercitate de regimurile instaurate în România, în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincție după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
în cauză, rezultă din probele administrate și este necontestat că recurentul-reclamant și familia sa au fost nevoiți să se refugieze, în cursul lunii septembrie 1940, din comuna Avram Iancu, județul Alba, în localitatea Panticeu, județul Cluj, și că aceasta a fost consecința persecuțiilor etnice la care au fost supuși de regimul aflat la putere în România, în acea perioadă.
Așa fiind, cum instanța de fond a introdus o distincție acolo unde legea nu distinge, a fost admis recursul, casată sentința atacată și, pe fond, constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, în temeiul art. 314 C. proc. civ., a fost admisă acțiunea reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4661/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4662/2005. Contencios → |
|---|
