ICCJ. Decizia nr. 4661/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 august 2004, reclamantul P.Z. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, să-i elibereze actul administrativ prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, pentru refuzul de a efectua stagiul militar din motive de conștiință, a fost condamnat la 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 212 din 22 martie 1974, a Tribunalului Militar Cluj și pentru perioada de detenție, pârâtul a refuzat nejustificat să-i constate calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 235 din 3 decembrie 2004, reținând că pârâtul a soluționat cererea reclamantului, prin hotărârea nr. 254 din 24 iunie 2004, în care s-a constatat depășirea termenului de sesizare a comisiei, pentru aplicarea O.U.G. nr. 214/1999.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a susținut că instanța de fond a constatat greșit tardivitatea cererii sale, deși a dovedit că din anul 1997 a solicitat recunoașterea dreptului său de luptător în rezistența anticomunistă. De asemenea, recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că refuzul său de a efectua serviciul militar, s-a datorat unor motive de conștiință și trebuia făcută distincția față de cei care nu s-au prezentat la încorporare din alte motive.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
în ședința din 24 iunie 2004, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției a hotărât, în baza art. 5 alin. (1) din Legea nr. 670/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/2002, respingerea cererii formulate de recurent, pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Contestând această hotărâre la instanța de contencios administrativ, recurentul nu a formulat apărări cu privire la termenul legal de sesizare a comisiei și nu a administrat probe din care să rezulte respectarea termenului respectiv.
Prin acțiunea formulată, recurentul nu a invocat nelegalitatea soluției de respingere a cererii sale, ca tardivă și nici nu a solicitat repunerea în termen, în conformitate cu prevederile art. 103 C. proc. civ.
în atare situație, instanța de fond a constatat judicios că acțiunea este neîntemeiată și că nu există motive de anulare a hotărârii adoptată de Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 214/1999.
în prezentul recurs au fost invocate fără temei demersurile administrative efectuate de recurent în anul 1997, deoarece acestea nu au relevanță, fiind anterioare datei la care a intrat în vigoare actul normativ pentru care s-a solicitat aplicarea prin recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Celelalte apărări din recurs nu pot fi examinate, pentru că se referă la fondul pricinii și nu au constituit obiectul cercetării în procedura administrativă sau la instanța de fond, ca urmare a depășirii termenului legal de formulare a cererii în baza O.U.G. nr. 214/1999.
în consecință, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nefiind motive de casare sau de modificare, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat de P.Z.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4925/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4665/2005. Contencios → |
|---|
