ICCJ. Decizia nr. 4679/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2004, reclamantul N.C. a solicitat anularea deciziei nr. 388 din 9 decembrie 2004, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată, pârâtul a respins nelegal contestația pe care a formulat-o împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. 10334 din 7 octombrie 2004, încheiat la SC D. SA Iași. Reclamantul a arătat că, deși are calitatea de acționar și de administrator al societății comerciale, pârâtul a refuzat să soluționeze fondul contestației, considerând că aceasta a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 11 aprilie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea cauzei, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că dezlegarea pricinii atârnă de soluția plângerii formulată de SC D. SA, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași.
împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, împuternicită să exercite calea de atac, prin delegația nr. 559710 din 26 aprilie 2005.
Recurentul a criticat încheierea instanței de fond, pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivând că suspendarea judecății poate fi dispusă numai în cazurile expres prevăzute de lege și care nu se regăsesc în litigiul inițiat de intimatul N.C. Recurentul a învederat că pe rolul instanțelor judecătorești nu este un alt dosar care ar putea influența soluția în cauza de față, iar contestația înregistrată de SC D. SA, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, nu poate avea o asemenea influență în cazul acțiunii formulate de intimatul-reclamant, în care urmează a se stabili numai dacă are calitate procesuală activă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a admis prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Prin aceste dispoziții legale a fost reglementat un caz de suspendare a judecății, dacă soluția din pricina dedusă judecății depinde în totul sau în parte de rezolvarea cauzei aflată în curs de judecată într-un alt dosar.
Deși are caracter facultativ, această suspendare judecătorească nu poate fi dispusă în cazul neîndeplinirii celor două condiții prevăzute cumulativ de lege.
în consecință, aprecierea de către instanța de judecată, a necesității și a oportunității măsurii de suspendare nu poate interveni decât în situația existenței ambelor condiții impuse de lege pentru acest incident procedural care întrerupe temporar cursul judecății.
Prin încheierea atacată, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru că în cauză nu era îndeplinită nici una din cele două condiții.
Contestația înregistrată de SC D. SA, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. 10334 din 7 octombrie 2004, nu constituie obiectul unei alte judecăți, întrucât se află în procedura administrativă reglementată în Titlul IX C. proc. fisc.
Această contestație reprezintă calea administrativă de atac împotriva unui act administrativ fiscal și nu are semnificația unei judecăți, în sensul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că suspendarea poate fi dispusă dacă o altă pricină se află în curs de judecată și că măsura va dăinui, până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea, a devenit irevocabilă.
Cum aceste dispoziții legale au prevăzut expres că este necesară existența în curs de desfășurare a unei alte proceduri judiciare, instanța de fond a apreciat eronat incidența lor în situația unei proceduri administrative.
De asemenea, instanța de fond a considerat neîntemeiat, ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fără a avea în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant se referă la calitatea procesuală de a contesta actul administrativ fiscal, și nu la obligațiile fiscale, care au fost contestate pe cale administrativă de SC D. SA.
Pentru considerentele expuse, Curtea a admis prezentul recurs, a casat încheierea atacată, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a dispus trimiterea cauzei, la aceiași instanță, pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4677/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4676/2005. Contencios → |
|---|
