ICCJ. Decizia nr. 4676/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2004, la Curtea de Apel București, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13625/422 din 6 octombrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000.
în susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea contestată și declarația de avere imobiliară rurală lăsată de părinții săi în Bulgaria, arătând că s-a născut la data de 4 noiembrie 1942, după ce, în anul 1940, părinții îi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 181 din 28 ianuarie 2005, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin.
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ. și susținând, în esență, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme, cât s-a născut ulterior refugiului părinților săi și, deci, nu a fost supus unor persecuții etnice.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
în cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 4 noiembrie 1942, după ce, în anul 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.
Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 și, în consecință, să-i acorde acestuia, drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală, cu mențiunea că momentul de început al perioadei pentru care reclamantul beneficiază de drepturile acordate, este 4 noiembrie 1942, data nașterii sale, iar nu 4 noiembrie 1992, așa cum, dintr-o evidentă eroare, s-a consemnat în dispozitivul sentinței atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4679/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4674/2005. Contencios → |
|---|
