ICCJ. Decizia nr. 4866/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 3 ianuarie 2005, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 36 din 11 noiembrie 2002 și recunoașterea calității de strămutat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente, conform legii.
în motivarea acțiunii s-a arătat că părinții reclamantei s-au refugiat din localitatea Lucăceni, județul Satu Mare, în localitatea Sisești, județul Maramureș și că reclamanta s-a născut la data de 19 aprilie 1942, în timpul refugiului.
Prin sentința civilă nr. 125 din 3 martie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș și a dispus anularea hotărârii nr. 36 din 11 noiembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, în perioada 19 aprilie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 19 aprilie 1942, în localitatea Sisești, județul Maramureș, acolo unde părinții săi se refugiaseră ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena și a suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și aceștia.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș care a motivat că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.
Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles, atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, urmare a strămutării respective.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins ca atare, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1166/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4864/2005. Contencios → |
|---|
