ICCJ. Decizia nr. 4861/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 20 noiembrie 2003, la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ, reclamanta SC U. SA Iași a solicitat anularea adresei nr. 288594 din 16 octombrie 2003 a Direcției generale de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și obligarea pârâtului să respecte dispozițiile pct. 2 din decizia nr. 261 din 14 august 2003 a Direcției de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. S-a mai solicitat și suspendarea oricăror acte de executare silită pornită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva societății reclamante.
Prin acțiunea formulată la data de 5 ianuarie 2004, la Tribunalul București, secția de contencios administrativ, reclamanta a solicitat anularea adreselor nr. 288594 din 16 octombrie 2003 și nr. 291786 din 3 decembrie 2003, emise de Direcția generală de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și obligarea pârâtei să respecte decizia nr. 261 din 14 august 2003, a Direcției generale de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, să stabilească un nou termen de 60 de zile în care să se constituie garanția bancară și să aprobe un nou grafic de plăți la convenția nr. 82/2002.
în motivarea acțiunilor s-a arătat că pârâta nu respectă decizia nr. 261 din 14 august 2003 a Direcției generale de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, decizie prin care s-a admis contestația societății formulată împotriva Notei de constatare nr. 2861 din 27 martie 2003, cu privire la pierderea înlesnirilor la plata unor obligații către bugetul de stat acordate prin convenția nr. 82/2002, la dobânzile și penalitățile de întârziere calculate pentru debitele rămase din eșalonare, precum și la majorările repuse la plată; la pct. 2 din decizie s-a dispus transmiterea la Direcția generală de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, a solicitării privind modificarea prin actualizare a convenției nr. 82/2002, potrivit competențelor.
Reclamanta a precizat că pentru executarea pct. 2 din decizie s-a adresat Direcției generale de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care a refuzat să modifice convenția nr. 82/2002, să stabilească un nou grafic de plăți și un nou termen de 60 de zile în care să se constituie garanție bancară, refuz comunicat prin cele două adrese contestate. în justificarea refuzului, Ministerului Finanțelor Publice a invocat dispozițiile O.G. nr. 86/2003, faptul că până la data de 30 septembrie 2003, reclamanta nu a achitat debitele menționate de ordonanță.
Instanțele și-au declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, unde cauzele au fost conexate conform art. 164 alin. (2) C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 139/2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 86/2003, reclamanta trebuia ca, până la data de 30 septembrie 2003, să facă dovada achitării ratelor și a obligațiilor bugetare curente cu termene de plată până la acea dată, precum și a constituirii garanției și a plății oricăror altor obligații bugetare care nu fac obiectul convenției încheiate până la aceeași dată. Instanța a concluzionat că efectul constă în anularea facilităților obținute, cu consecința executării silite, iar decizia nr. 261/2003, a Ministerului Finanțelor Publice, este inoperantă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât s-a nesocotit decizia nr. 261/2003, a Ministerului Finanțelor Publice, recurenta reiterând argumentarea cererilor introductive de instanță.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele:
Prin Nota de constatare nr. 2861 din 27 martie 2003, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova s-a stabilit pierderea de către SC U. SA, a înlesnirilor la plată a unor obligații bugetare prevăzute în convenția nr. 82 din 27 septembrie 2002, încheiată de societate, cu Ministerul Finanțelor Publice.
Prin decizia nr. 261 din 14 august 2003, a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, la pct. 1) s-a decis admiterea contestației formulate de SC U. SA și anularea capitolelor din Nota de constatare nr. 2861/2003, cu privire la pierderea înlesnirilor la plata unor obligații către bugetul de stat acordate prin convenția nr. 82/2002. La pct. 2) din decizie s-a dispus transmiterea la Direcția generală de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, a solicitării contestatoarei privind modificarea, prin actualizare, a convenției nr. 82/2002, pentru analiză și răspuns la societate, potrivit competențelor.
în considerentele deciziei nr. 261/2003 a Ministerului Finanțelor Publice, care este definitivă, nefiind atacată în instanță, s-a reținut că în condițiile admiterii contestației formulate de societate, solicitarea acesteia (de stabilire a unui nou grafic și a unui nou termen de 60 de zile pentru constituirea garanției) este justificată, urmând să fie transmisă direcției care are competența să dispună aceste măsuri (Direcția generală de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare).
Direcția generală de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare a refuzat să execute decizia nr. 261/2003, act administrativ jurisdicțional și a comunicat petentei (prin cele două adrese contestate în prezenta cauză), faptul că în conformitate cu O.G. nr. 86/2003, putea să beneficieze de menținerea înlesnirilor la plată acordate, numai dacă și-ar fi achitat ratele și obligațiile bugetare curente până la data de 30 septembrie 2003. Cum reclamanta nu a respectat aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 40/2002, înlesnirile acordate sunt anulate și se trece la executare silită.
Refuzul autorității pârâte, exprimat prin adresele nr. 288594/2003 și nr. 291786/2003, este nejustificat, fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 29/1990.
Pârâta avea obligația să se conformeze actului administrativ jurisdicțional - decizia nr. 261 din 14 august 2003 a Ministerului Finanțelor Publice, pct. 2 și să stabilească un nou grafic de plăți la convenția nr. 82/2002 și un nou termen de 60 de zile de constituire a garanției bancare de către petentă.
Direcția generală de proceduri și gestiune a colectării veniturilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice nu avea îndrituirea să aprecieze și să refuze executarea măsurilor dispuse de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, întrucât aceasta din urmă a emis o decizie într-o procedură jurisdicțională prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001, care este definitivă executare, nefiind atacată la instanța de contencios administrativ.
Aprecierile făcute de pârâtă în justificarea refuzului său, prin invocarea O.G. nr. 86/2003, nu pot fi reținute.
Dispozițiile O.G. nr. 86/2003 sunt ulterioare deciziei nr. 261 din 14 august 2003, astfel încât nu pot retroactiva. Condițiile menționate în O.G. nr. 86/2003 nu sunt aplicabile cauzei, întrucât pârâta-intimată avea numai de executat dispozițiile deciziei nr. 261/2003 a Ministerului Finanțelor Publice. Direcția nu a fost sesizată cu o simplă cerere a societății de modificare a convenției nr. 82/2002, întrucât petiția adresată pârâtei de către reclamantă, se referă la punerea în executare a deciziei nr. 261/2003. Din acest punct de vedere trebuie luate în considerare dispozițiile deciziei a cărei executare s-a solicitat de reclamantă și care a fost pronunțată în conformitate cu actele normative existente până la momentul emiterii sale, 14 august 2003.
De asemenea, nu i se pot imputa recurentei, faptele culpabile ale organelor fiscale de a stabili măsuri nelegale prin Nota de constatare nr. 2861/2003 și de a nu executa cu promptitudine decizia nr. 261/2003.
Până la punerea în executare a actului administrativ jurisdicțional, chiar dacă au apărut noi acte normative în domeniu, acestea nu pot retroactiva, în sensul că nu pot schimba conținutul actului definitiv a cărei executare s-a solicitat.
Pentru aceste considerente, refuzul intimatei-pârâte de a executa pct. 2 din decizia nr. 261/2003, este nelegal și se impunea admiterea acțiunilor conexe referitoare la anularea celor două acte contestate.
în ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea oricăror acte de executare silită pornită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, se constată că reprezintă o contestație la executare silită, cerere care nu este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal.
în concluzie, Curtea a apreciat că recursul reclamantei este fondat și a fost admis, sentința a fost modificată și acțiunile conexe au fost admise în parte, în sensul celor mai sus reținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4871/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4872/2005. Contencios → |
|---|
