ICCJ. Decizia nr. 4870/2005. Contencios

La data de 24 februarie 2004, sucursala E. Ișalnița a chemat în judecată Ministerul Industriei și Comerțului, precum și S.N.P. P. SA București, sucursala P. Craiova, solicitând să se dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3506 din 1 iulie 1997, eliberat de primul pârât, în favoarea SC D. SA Craiova, pentru suprafața de 3233 mp de teren, ca nelegal.

în motivarea acțiunii; reclamanta a arătat că suprafață respectivă, compusă din 2115 mp drum de acces și 1118 mp estacadă, face parte din suprafața totală de 2.638.407,32 mp teren, pe care sunt amplasate batalurile de șlam de carbid aparținând pârâtei secunde.

Că, anterior eliberării certificatului contestat, nu și-a însușit schița de vecinătate cu SC D. SA Craiova.

A precizat că estacada de zgură și cenușă are o importanță esențială în procesul tehnologic și în condițiile actuale de funcționare a termocentralei, iar la solicitarea sa, societatea mai sus menționată nu a prezentat decretele de expropriere a suprafeței de teren în litigiu.

Pârâta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Craiova, a formulat în cauză o cerere reconvențională, prin care a solicitat a se constata nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 789 din 18 octombrie 2002, emis de Ministerul Industriei și Resurselor, în favoarea SC T. SA, pentru suprafața de 3233 mp de teren situat în comuna Ișalnița, inclusă în prezent în teritoriul administrativ al municipiului Craiova.

în esență, această pârâtă a arătat că terenul în discuție s-a aflat în proprietatea SC D. SA Craiova, încă din anul 1997, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 3506 din 1 iulie 1997, fiind transcrisă în registrul de inscripțiuni sub nr. 5921 din 11 iunie 1998, deci anterior datei la care reclamanta a obținut titlul de proprietate.

Terenul respectiv este inclus în suprafața batalurilor de șlam de carbid de 212.040,76 mp și face parte din suprafața totală de 2.638.407,32 mp, înscrisă în titlul de proprietate. Ulterior, el a fost cumpărat de pârât, cu act autentic și contractul de vânzare-cumpărare a avut la bază procesul-verbal al adunării creditorilor SC D. SA Craiova, din dosarul de faliment nr. 4/F/1999, aprobat de Tribunalul Dolj, act juridic prin care s-a hotărât vânzarea în bloc a patrimoniului acestei societăți către S.N.P. P. SA București, inclusiv a terenurilor.

în fine, s-a menționat faptul că terenul în cauză prezintă importanță pentru pârâtă, deoarece el traversează batalurile și constituie singura cale de acces.

Prin sentința civilă nr. 110 din 18 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, în sensul că a anulat actele administrative supuse controlului jurisdicțional în limita suprafețelor de 2118 mp și respectiv, de 1118 mp teren.

Instanța a reținut pe baza actelor depuse de părți în dosar și a constatărilor expertului tehnic, că din suprafața de 10,92296 ha de teren atribuită în administrare prin decizia nr. 486/1962, a fostului Sfat Popular Regional Oltenia, face parte și terenul aferent estacadei, aparținând SC E. Ișalnița. Că, drumul de acces are o suprafață de 2020 mp, în loc de 2115 mp și această suprafață face parte din suprafața de 4600 mp, expropriată prin Decretul nr. 673/1966, pentru I.C.E.T. Craiova, iar estacada are o suprafață de 1213 mp și a făcut parte din suprafață atribuită Combinatului Chimic Craiova, prin decizia nr. 486/1962.

S-a mai reținut că terenul expropriat prin Decretul nr. 673/1966 a aparținut anterior C.A.P. Ișalnița și terenul transmis Combinatului Chimic Craiova era situat pe teritoriul comunei Ișalnița, dar se afla în administrarea operativă a Sfatului popular.

S-a concluzionat că suprafață de 1118 mp sau de 1120 mp rezultată din măsurători și inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat de SC T. SA, face parte din suprafața de teren transmisă prin decizia nr. 486/1962, iar terenul de 2118 mp se regăsește în Decretul nr. 673/1966.

împotriva sentinței a declarat recurs, SC C.E.C. SA, care între timp a preluat sucursala E. Ișalnița.

Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis numai în parte acțiunea principală și a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3506/1997, eliberat SC D. SA, pentru suprafață de 2118 mp, în loc de 3233 mp teren, cum se solicitase.

Că în realitate, atât drumul de acces (2115 mp), cât și estacada de zgură și cenușă (1118 mp), reprezintă suprafețe alăturate care concură la exploatarea, întreținerea și repararea estacadei de zgură și cenușă.

Diminuarea suprafeței de teren atribuită prin decizia administrativă se justifică, "având în vedere că suprafața obținută de I.C.E.T. Ișalnița a fost reglementată printr-un act normativ de nivel superior".

în opinia recurentei, actul emis de fostul Sfat Popular al comunei Ișalnița a fost și rămâne un act subordonat legii.

Recursul este nefondat.

Din probele cu înscrisuri și raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C.V., rezultă că suprafețe de teren atribuită Combinatului Chimic Craiova, prin decizia nr. 486 din 17 aprilie 1962, emisă de Sfatul Popular Regional Oltenia, nu a fost diminuată prin transmiterea în administrare către I.C.E.T. Ișalnița, a suprafeței de 3233 mp, operațiune realizată în baza Decretului nr. 673/1966.

Terenul transmis în vederea administrării prin acest act normativ, a aparținut C.A.P. Ișalnița, iar cel atribuit Combinatului Chimic, prin decizia administrativă mai sus menționată, a aparținut comunei Ișalnița.

Pe de altă parte, desființarea parțială a actului administrativ dispusă de instanță, nu este de natură să atragă caducitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC D. SA Craiova și S.N.P. P. SA, la data de 9 august 1999, după cum ea nu poate anula dreptul de proprietate al acestei societăți naționale, ca terț dobânditor de bună-credință a terenului în litigiu și a amenajărilor existente.

Afirmația recurentei, conform căruia, Decretul de expropriere nr. 673/1966 constituie un act normativ de nivel superior care a modificat implicit decizia administrativă referitoare la suprafața de 1118 mp teren, este eronată, pentru că de principiu, un act normativ emis ulterior de către autoritatea publică competentă nu abrogă sau modifică automat un act normativ anterior sau chiar un act administrativ individual, decât în condițiile în care acest lucru se stipulează în mod expres în dispozițiile sale.

Apreciind, așadar, că în virtutea dispozițiilor Legii nr. 15/1990, Combinatul Chimic Craiova a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului atribuit anterior în administrare și admițând, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională în limitele arătate, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce a fost menținută prin respingerea recursului.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4870/2005. Contencios