ICCJ. Decizia nr. 4871/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 2005, reclamanta C.C. a chemat în judecată Prefectura județului Mehenți - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple Mehedinți și Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului și obligarea pârâților la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că la 20 februarie 2004 a plecat legal în Italia, iar la 11 martie 2004, autoritățile italiene i-au reținut pașaportul și au returnat-o în țară, cu pașaport consular. Ulterior, i s-a comunicat că s-a hotărât suspendarea folosirii pașaportului până la 11 martie 2007.
Reclamanta susține că această interdicție este mult prea aspră și că are fiica stabilită în Italia, având copil mic care are nevoie de sprijinul său.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 152 din 14 aprilie 2005, a respins acțiunea, cu motivarea că reclamanta a depășit termenul de ședere în străinătate.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta C.C., susținând, în esență, că nu au existat motive pentru returnarea ei din Italia și implicit, pentru luarea măsurii de suspendare a folosirii pașaportului.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că recurenta este la a treia returnare, pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în spațiul Schengen.
Dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) ultima teză din O.G. nr. 65/1997 prevăd că: "Cetățeanului român i se poate refuza temporar eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state".
Măsura de suspendare a pașaportului se dispune pe o perioadă între 1 și 5 ani.
De altfel, autoritățile competente, în urma reanalizării situației familiale a recurentei-reclamante, au hotărât reducerea până la 11 martie 2007, a măsurii de interdicție dispusă inițial pe timp de 5 ani.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4862/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4861/2005. Contencios → |
|---|
