ICCJ. Decizia nr. 4859/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 29 iunie 2005, contestatorul Ș.N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2938 din 10 mai 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
în motivarea cererii arată că la instanța de recurs nu s-a îndeplinit legal procedura de citare a părților pentru termenele de judecată din 22 februarie 2005 și 10 mai 2005 și că din eroare a fost citat cu mențiunea de a achita taxă de timbru, cu toate că era scutit legal de la plata acesteia.
Mai arată și că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate, că s-a schimbat componența completului de judecată, pentru ziua când s-a soluționat pricina, că la termenul de judecată din 22 februarie 2005, nu s-a pronunțat asupra lipsei dovezii privind numele și calitatea persoanei împuternicite să reprezinte pe intimat, că recursul s-a soluționat într-un termen prea lung, de peste 1 an, că instanța a omis să cerceteze fondul cauzei și că s-a încălcat principiul contradictorialității, prin nepunerea în dezbaterea părților, a unei probe.
Contestația în anuare este nefondată.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2938 din 10 mai 2005, a respins recursul declarat de Ș.N., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 204 din 4 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 16 din Legea nr. 29/1990.
Instanța de fond, prin sentința nr. 204 din 4 mai 2004, respinsese, ca nefondată, acțiunea introdusă de Ș.N., prin care solicită obligarea Ministerului Administrației și Internelor, la plata unor daune și sancționarea cu amendă, a conducătorului acestei autorități.
Conform prevederilor art. 317 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile irevocabile, în două situații, și anume, "când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii" și "când hotărârea a fost dată de judecători, cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Art. 318 din cod mai prevede posibilitatea atacării hotărârii instanței de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis să cerceteze vreun motiv de recurs.
Contestatorul susține că n-a fost legal îndeplinită procedura de citare pentru termenul de judecată de la 22 februarie 2005 și 10 mai 2005, dar din încheierile ședințelor publice de la acele date rezultă că ambele părți au fost prezente în instanță, contestatorul, personal, iar intimatul, prin consilier juridic.
Referitor la susținerea contestatorului, că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepțiilor pe care le-a invocat, se constată că este neîntemeiată, pentru că din verificarea dosarului din recurs nu se reține că ar fi ridicat astfel de excepții, în realitate prin cererea de recurs formulând o serie de motive pentru care considera că sentința este nelegală și netemeinică și că este întemeiată acțiunea.
în ce privește schimbarea completului de judecată, chiar dacă nu este un motiv de contestație, se constată că numai unul din cei trei membri ai completului nu a mai intrat la cel de al doilea (și ultimul) termen de judecată.
Nici susținerea contestatorului, că instanța nu s-a pronunțat asupra lipsei dovezii privind numele și calitatea persoanei împuternicite să reprezinte pe intimat, nu este reală, pentru că acea persoană a prezentat delegație de reprezentare.
Problema timbrajului nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.
Omisiunea de a cerceta fondul cauzei nu este un motiv pentru admiterea contestației în anulare, însă nici această susținere nu este întemeiată, pentru că instanța de recurs a analizat cauza pe fond, respingând recursul, ca nefondat.
Pricina s-a soluționat după două termene de judecată, dar problema celerității nu e motiv de contestație în anulare.
Nu este întemeiată nici susținerea contestatorului, că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității, prin nepunerea în dezbaterea părților, a unei probe pe care acesta ar fi solicitat-o.
Din actele dosarului rezultă că la primul termen de judecată (22 februarie 2005), s-a acordat termen, pentru ca intimata să ia cunoștință de motivele de recurs, iar la cel de al doilea termen (când s-a soluționat pricina), s-au pus concluzii pe fond, fără să se mai solicite probe, contestatorul depunând, însă, la dosar, note scrise și extrase din decizii ale instanței supreme.
Pentru considerentele arătate mai sus, reținându-se că este nefondată contestația în anulare, aceasta a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4870/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4858/2005. Contencios → |
|---|
