ICCJ. Decizia nr. 4862/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 15 aprilie 2004 și precizată la 24 mai 2004, reclamanta SC N.S. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 68 din 15 martie 2004, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și anularea procesului-verbal de control nr. 4 din 20 ianuarie 2004.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin procesul-verbal de control, inspectorii de specialitate vamali din cadrul Direcției Regionale Vamale București, au stabilit în sarcina sa, o datorie vamală de 16.632.517.421 lei, constând în diferențe de impozit neachitate cu ocazia derulării a 45 de importuri de mărfuri, rezultate din încadrarea lor eronată în codul tarifar.
Susține reclamanta că produsele au fost încadrate corect la semifabricate, cu aprobarea Direcției Generale a Vămilor, astfel cum au fost încadrate în ultimii 11 ani, indiferent dacă importatorii erau comisionari sau producători.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1846 din 27 septembrie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta SC N.S. SRL, susținând, în esență, că, întrucât importul bunurilor s-a făcut în contul SC R. SA, debitorul datoriei vamale este această societate, potrivit dispozițiilor Codului vamal. Se mai critică sentința recurată, pentru că nesocotește faptul că H.G. nr. 803/2004 conține norme juridice de interpretare, și nu de stabilire de taxe vamale. De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că dispozițiile H.G. nr. 1114/2001 nu erau în vigoare în perioada efectuării importurilor generatoare ale litigiului.
Recursul este fondat.
în perioada 9 ianuarie 2001 - 2 noiembrie 2001, SC N.S. SRL, în calitate de comisionar al SC R. SA Brașov a derulat un număr de 45 operațiuni de import definitiv de mărfuri declarate, ca produse semifabricate din oțeluri aliate.
Prin procesul-verbal de control, inspectorii vamali au considerat că aceste produse au fost încadrate eronat în codul tarifar 7224.90.31, ca semifabricate, beneficiind de exceptare de taxe vamale conform prevederilor Tarifului Vamal de Import al României.
Din examinarea contractelor de comision depuse în dosarul cauzei, rezultă că în toate cazurile, recurenta-reclamantă a acționat, în numele și pe seama comitentului, respectând mandatul primit de la acesta, atât în privința încheierii contractului de import, cât și a calității mărfii importate.
Potrivit dispozițiilor art. 141 C. vam., datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale, debitorul acesteia fiind considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate.
Atâta timp, cât importul bunurilor s-a făcut în contul și pe seama SC R. SA, debitorul datoriei vamale este această societate, și nu recurenta-reclamantă, așa cum greșit a apreciat instanța de fond.
în ce privește aplicarea în speță a prevederilor H.G. nr. 803/2004, act administrativ cu caracter interpretativ, Curtea a constatat că, potrivit art. 2, importurile de produse descrise la art. 1, efectuate până în prezent și utilizate pentru producția de rulmenți reprezintă semifabricate care se încadrează la poziția tarifară 72.24.90.31.
Instanța de fond a nesocotit și faptul că H.G. nr. 1114/2001 a intrat în vigoare la data de 19 decembrie 2001, iar importurile au fost efectuate în perioada 9 ianuarie 2001 - 2 noiembrie 2001.
Având în vedere cele mai sus expuse, a fost admis recursul declarat de reclamantă, a fost modificată sentința atacată, în sensul admiterii contestației și al anulării actelor administrative contestate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4864/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4871/2005. Contencios → |
|---|
