ICCJ. Decizia nr. 4874/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 26 mai 2005, la Curtea de Apel București, S.G., cetățean chinez, a formulat cerere de revizuire, conform art. 322 pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ., pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând modificarea hotărârii atacate și pe fond, anularea măsurii returnării, cu interdicția intrării în România, pe o perioadă de 1 an. A mai solicitat petentul, obligarea intimatei să-i prelungească viza de ședere în România.
în motivarea cererii, petentul a solicitat a se avea în vedere că s-a renunțat la măsura luării în custodie, ca o dovadă a faptului că nu a săvârșit nici o faptă de natură să necesite măsuri de restrângere a libertății de mișcare.
A mai precizat revizuientul, că petentul a solicitat anularea măsurii returnării din țară, la momentul la care cererea sa, privind obținerea statutului de refugiat, nu fusese soluționată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Revizuienta a mai susținut că nu se consideră vinovată pentru nedepunerea în termen sau pentru depunerea cu întârziere a documentelor necesare privind prelungirea vizei de ședere, astfel încât soluția instanței este nedreaptă.
în cauză, nu a fost formulată nici o cerere de probe.
Din actele cauzei se reține că prin decizia din 11 mai 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 1738 din 16 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
S-a reținut, prin hotărârea atacată în cauză cu revizuire, că reclamantul S.G. a chemat în judecată, Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând anularea măsurii de lucru în custodie publică dispusă de Parchet și anularea măsurii returnării cu interdicția de intrare dispusă de Autoritatea pentru Străini.
De precizat că, în cauză, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1738 din 16 septembrie 2004, a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind anularea măsurii de luare în custodie publică și ca neîntemeiată, cealaltă cerere.
împotriva acestei sentințe a curții de apel, a declarat recurs, reclamanta, arătând că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate și nu a avut în vedere faptul că se află în procedura de acordare a statutului de refugiat.
înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în privința măsurii luării în custodie publică dispusă potrivit art. 93 alin. (2) și (6) din O.U.G. nr. 194/2002, că cererea a rămas fără obiect, întrucât măsura a expirat la data de 14 septembrie 2004.
Cât privește dreptul de ședere pe teritoriul României, al petentului, acesta a expirat pe 20 iulie 2002, iar în cauză este o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, de respingere a cererii formulate.
în aceste condiții, înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea petentului.
împotriva acestei decizii, respectiv a deciziei nr. 2978 din 11 mai 2005, petentul a formulat cererea de revizuire de față.
Temeiurile juridice ale invocării cererii de revizuire sunt 322 pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 1, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
în cauză, verificându-se dispozitivul deciziei atacate, prin prisma art. 322 pct. 1, se constată că cererea este neîntemeiată și va fi respinsă, nefiind îndeplinite prevederile legale, dispozitivul hotărârii neconținând dispoziții potrivnice.
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea se mai poate cere, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
în cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de revizuire, în sensul sus-citat și, de altfel, nici petentul, deși invocă art. 322 pct. 2, nu este în măsură să indice sub ce aspect al art. 322 pct. 2, este nelegală decizia atacată.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se poate cere revizuirea, "dacă, după două hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
în cauză, revizuientul nu a invocat vreun astfel de înscris, astfel că și sub acest aspect, cererea este neîntemeiată.
Așa fiind, cererea de revizuire a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4878/2005. Contencios | Bunuri importate în baza unui contract de leasing. Regim vamal... → |
|---|
