ICCJ. Decizia nr. 4875/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 43/F-C din 10 martie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de A.N. și a anulat hotărârea nr. 504 din 15 ianuarie 2003, a Comisiei constituită în cadrul Casei Județene de Pensii Vâlcea, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999.
De asemenea, a obligat pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească drepturile cuvenite reclamantului, pe perioadele cuprinse între 14 septembrie - 20 noiembrie 1959; 20 iulie - 18 octombrie 1960 și 23 iunie - 14 august 1961.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3139 din 10 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței de către pârâtă. Aceeași instanță supremă a pronunțat apoi, decizia nr. 767 din 9 februarie 2005, respingând, ca neîntemeiată și contestația în anulare formulată de Casa Județeană de Pensii Vâlcea.
La data de 8 septembrie 2005, Casa Județeană de Pensii Vâlcea a formulat o "cerere de revizuire" a deciziei nr. 3139 din 10 octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 1781/2003.
S-au invocat, însă, prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susținându-se că instanța de control a respins recursul, fără a analiza unul dintre motivele de casare invocate.
Este vorba de incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 din Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobată prin H.G. nr. 1114/2002, care stabilește perioada pentru care se acordă indemnizația, persoanelor ce au satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, ca fiind cuprinsă între 14 ianuarie 1950 și 28 februarie 1961.
Cererea de retractare este neîntemeiată, deoarece din considerentele deciziei atacate rezultă fără echivoc că înalta Curte de Casație și Justiție a analizat obiecțiunea casei județene de pensii privind durata pentru care se acordă drepturile pretinse de persoanele aflate sub incidența prevederilor Legii nr. 309/2002, înlăturând-o ca nefondată.
Totodată, a reținut că reclamantul A.N. a făcut dovada stagiului militar efectuat într-un detașament de muncă, și în perioada 23 iunie - 14 august 1961, iar din reglementarea instituită prin art. 1 al Legii nr. 309/2002, nu rezultă o limitare a drepturilor cu privire la anul 1961, astfel că în mod nejustificat se susține că perioada respectivă trebuie exclusă, ca făcând parte din stagiu.
Pe de altă parte, potrivit art. 321 C. proc. civ., nu se poate face o nouă contestație, pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
în speță, noua procedură își găsește aplicabilitatea, ținând seama de faptul că, așa cum deja s-a arătat, o contestație în anulare similară, formulată de Casa Județeană de Pensii Vâlcea, împotriva deciziei nr. 3139/2003, a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 767 din 9 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7190/2004.
Având în vedere considerentele de mai sus, precum și inexistența vreunui motiv de retractare dintre cele limitativ prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ., a fost respinsă cererea de retractare, intitulată "cerere de revizuire", ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4882/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4873/2005. Contencios → |
|---|
