ICCJ. Decizia nr. 4919/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț, reclamanții H.G., N.M.N., C.V., A.M., O.G., I.L., Ș.M., K.L., I.C., N.C., F.I., A.C., O.S., T.A., C.D., L.E., T.I., F.V., R.E., G.M., N.M., G.G., T.M., R.G., O.P., D.V., S.C., G.H., H.I., B.M., M.C., I.C., O.L., I.M., B.D., V.L., A.V., C.G., C.A., T.C., C.C., C.An., P.M., O.E., C.L., D.D., N.E., R.E., N.G., T.C., C.Ca., Z.A., U.D., M.M., M.O., T.M., I.T., P.N. au chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâților, la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 131/C din data de 18 martie 2005, Tribunalul Neamț a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel București, motivat de faptul că se contestă drepturi salariale ale magistraților, drepturi stabilite prin O.U.G. nr. 177/2002, motiv pentru care legea aplicabilă este această normă specială, care stabilește prin dispoziția cuprinsă în art. 42, procedura contestării și instanța competentă.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1017 din 27 mai 2005, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț, motivat de faptul că în situația de față sunt solicitate drepturi restante și nu se contestă modul de stabilire a indemnizației.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, criticând sentința pronunțată, întrucât în cauza de față se aplică numai prevederile legii speciale privind salarizarea magistraților, astfel încât competența aparține curții de apel.
înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului formulat, dar și cu conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, a constatat nefondat, recursul declarat, întrucât obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă acordarea unor drepturi salariale necontestate și a procedat la stabilirea competenței materiale a instanței, pentru soluționarea pricinii, conform dispozițiilor prevăzute de art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
în raport cu obiectul cererii deduse judecății, acordarea drepturilor salariale restante și neacordate în perioada decembrie 2001 - 2004, Curtea a reținut faptul că dreptul reclamanților privind plata acestor sume, s-a născut anterior intrării în vigoare a O.U.G. 177/2002, respectiv datei de 1 ianuarie 2003.
întrucât nu se contestă modul de stabilire a salariilor și pentru că norma specială nu prevede această situație, în cauză se va face trimitere la normele generale, respectiv dispozițiile cuprinse în art. 269 alin. (1), raportat la art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii.
Văzând și dispozițiile prevăzute de art. 284 alin. (1) C. muncii, raportate la dispozițiile prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., Curtea a stabilit competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4917/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4918/2005. Contencios → |
|---|
