ICCJ. Decizia nr. 4925/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău, reclamantul B.C. a chemat în judecată Primăria municipiului Moinești, pe C.N. - Secretar al Primăriei și pe A.V. - Primarul municipiului Moinești, pentru ca instanța să dispună anularea dispoziției emisă de pârâtă și repunerea în drepturile de funcționar public și consilier, cu plata drepturilor salariale cuvenite și daune morale.
în motivarea acțiunii a arătat faptul că măsurile luate de pârâți sunt nelegale, iar abaterile ce i-au fost reținute, nu sunt reale.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 196 din 1 noiembrie 2002, a admis în parte acțiunea formulată, anulând dispoziția atacată și respingând celelalte capete de cerere.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamantul și Primăria municipiului Moinești, criticând soluția pronunțată, în primul caz, pentru că trebuia admisă în întregime acțiunea și, în al doilea caz, pentru că nu au fost avute în vedere probele administrate.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 457 din 6 mai 2003, a admis recursurile formulate și a casat sentința, trimițând cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru stabilirea situației de fapt, prin completarea probatoriului administrat.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 130 din 13 august 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată, întrucât reclamantul nu a contestat că a săvârșit abateri, ci a făcut referire la relațiile de animozitate existente între părți.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul, criticând soluția pronunțată, întrucât instanța a reținut greșit motivele contestației formulate.
Prin decizia nr. 1171/2003, Curtea de Apel Bacău a admis recursul formulat și a reținut cauza, spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriului.
Prin decizia civilă nr. 65 din 20 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea formulată, motivat de faptul că măsura luată a fost dispusă datorită existenței mai multor abateri disciplinare ale reclamantului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul, criticând soluția pronunțată, întrucât abaterile reținute în sarcina sa nu au existat.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2178 din 1 aprilie 2005, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat, reținând faptul că soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău era irevocabilă, iar dreptul de a folosi o cale de atac este unic, drept ce a fost epuizat de recurentul-reclamant.
împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare, recurentul-reclamant, fără a se indica în drept, motivul contestației și a solicitat instanței, să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii, toate înscrisurile dosarului.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, analizând motivele invocate, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondată, contestația și urmează să o respingă, pentru considerentele ce urmează.
Contestația în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanței de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
în sensul acestui text de lege, greșeala materială reprezintă neregularități evidente privind actele de procedură și care au fost determinante pentru soluția dată recursului.
în consecință, eroarea materială pe care se întemeiază exercitarea acestei căi de atac, nu se referă la problema de fond, cum ar fi situația de fapt și dezlegările date pricinii.
Prin contestația formulată s-a susținut că hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs omițând să cerceteze toate motivele de casare din dosarul cauzei.
Analizând decizia atacată, Curtea a constatat faptul că recursul a fost soluționat de Curtea de Apel Bacău, iar înalta Curte de Casație și Justiție nu a intrat în cercetarea motivelor de recurs invocate, întrucât s-ar fi încălcat un principiu de drept, conform căruia dreptul de a folosi o cale de atac este unic și ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac.
Față de considerentele expuse, rezultă că în cauza de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ. și contestația de față a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4921/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4661/2005. Contencios → |
|---|
