ICCJ. Decizia nr. 4926/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 482 din 6 aprilie 2005, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în contradictoriu cu intimata SC E.A. SRL, împotriva deciziei civile nr. 203 din 3 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că la data de 14 martie 2005, revizuienta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să-și întemeieze cererea de revizuire exclusiv pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere contradictorialitatea între două hotărâri judecătorești, respectiv decizia civilă nr. 179 din 8 aprilie 2003 și decizia civilă nr. 203 din 3 februarie 2005, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.
Astfel învestită cu soluționarea cererii de revizuire de față, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte a reținut, atât din cuprinsul cererii inițiale introdusă la 15 februarie 2005, cât și din precizarea ulterioară, formulată la 14 martie 2005, că revizuienta a menționat că există contrarietate între dispozițiile celor două hotărâri, astfel că se impune anularea celei din urmă, respectiv a deciziei nr. 203 din 3 februarie 2005, a Curții de Apel Timișoara.
Examinând cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport cu conținutul hotărârilor judecătorești a căror contrarietate se invocă, înalta Curte a reținut că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerațiuni.
Prin decizia civilă nr. 179 din 8 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.A. SRL împotriva sentinței civile nr. 469/2002, a Tribunalului Timiș, cauza având ca obiect anularea deciziei nr. 314 din 2 septembrie 2002, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a procesului-verbal de control încheiat la 11 iulie 2002 și fiind soluționată în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.
Prin cea de-a doua decizie civilă, nr. 203 din 3 februarie 2005, pronunțată de aceeași curte de apel și a cărei anulare s-a solicitat, a fost respins recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva sentinței civile nr. 455/2003, a Tribunalului Timiș, această cauză având ca obiect anularea deciziei nr. 324 din 27 iunie 2003, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a procesului-verbal de control din 30 mai 2003.
Reținând, așadar, că cele două decizii, a căror contradictorialitate se invocă, au fost pronunțate în cauze ce au avut ca obiect și au urmărit anularea unor acte administrative distincte, emise la date diferite și vizând sume diferite, se constată că nu este întrunită una condițiile esențiale de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv, ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.
Pentru îndeplinirea acestei condiții este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de lucru judecat, dar care nu se regăsesc în cauza de față, în raport cu conținutul celor două hotărâri judecătorești menționate.
în raport cu cele reținute, a fost respinsă cererea de revizuire de față, ca nefondată.
Conform art. 274 C. proc. civ., revizuienta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC E.A. SRL.
Potrivit alin. (3) al art. 274 C. proc. civ., înalta Curte, conform prerogativelor legale conferite, a acordat numai cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul de apărător, plus cheltuieli de transport, cazare, taxi, etc., cu privire la care a stabilit prin apreciere că au fost absolut necesare, utile și că au o valoare rezonabilă.
Așa fiind, în raport cu complexitatea cauzei de față și cu durata soluționării acesteia, pe parcursul a două termene de judecată, înalta Curte a stabilit suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din totalul solicitat de 8.659 RON, pe care revizuienta o va plăti intimatei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4928/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4921/2005. Contencios → |
|---|
