ICCJ. Decizia nr. 4921/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 199 din 18 mai 2005, a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul U.A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Pașapoarte București, având ca obiect solicitarea de anulare a măsurii privind suspendarea până la data de 12 februarie 2006, a dreptului său de folosire a pașaportului, dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 65/1994.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra acțiunea, cu taxa judiciară de timbru ce i-a fost comunicată, astfel cum rezultă din dovada de citare.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamantul, prin apărător S.R., a declarat recurs, arătând că instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale referitoare la citare, ce au caracter imperativ, precum și dreptul său la apărare, prevăzute de art. 85 și 89 C. proc. civ., pronunțând, astfel, o hotărâre nelegală.
în esență, recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit, instanța fondului a dispus citarea, la domiciliul apărătorului său ales, și nu la domiciliul său, astfel că citația, conținând și mențiunea obligativității achitării taxei de timbru, nu i-a parvenit, nu i-a fost înmânată și din această cauză, care nu îi este, însă, imputabilă, taxa de timbru legal datorată nu a fost achitată, conducând la anularea acțiunii sale.
Recurentul a solicitat să se constate că prin aplicarea sancțiunii anulării acțiunii sale, i-a fost nesocotit și dreptul la apărare, astfel că a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5, cu referire la art. 105 alin. (2) și art. 107 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile recurentului și prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, incidente, a reținut că susținerile și motivele de recurs formulate, sunt neîntemeiate și nu pot fi primite pentru următoarele considerațiuni.
Astfel cum rezultă din chiar cuprinsul acțiunii reclamantului, înregistrată sub nr. 1032/2005, aceasta a fost formulată prin apărător ales R.S., care a și semnat-o în calitatea sa de reprezentant legal. Apărătorul ales, reprezentant al reclamantului-recurent, și-a indicat și sediul în preambulul acțiunii, astfel că în mod just, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (2) și ale art. 93 C. proc. civ., instanța de fond a dispus citarea reclamantului la domiciliul (respectiv sediul), celui ce și-a declinat și dovedit această calitate, de reprezentant legal al părții în proces, respectiv apărătorul ales, semnatar al acțiunii.
Mai mult, din cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare a recurentului-reclamant U.A., prin avocat R.S., la sediul acesteia din urmă, rezultă fără echivoc că citarea, cuprinzând și mențiunea achitării taxei de timbru, a fost înmânată, sub semnătură, chiar mamei reprezentantului legal al reclamantului. în aceste condiții nu se pot primi criticile recurentului-reclamant, formulate prin același reprezentant legal, în sensul că nu i s-au comunicat și nu i-au parvenit în mod legal și efectiv, obligațiile pe care trebuia să le îndeplinească, respectiv achitarea taxei de timbru.
Reținând că în mod corect instanța de fond a dispus anularea acțiunii reclamantului, fără a încălca, așa cum s-a susținut, prevederile legale ce reglementează procedura de citare prevăzută de Codul de procedură civilă, înalta Curte a respins recursul de față, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4926/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4925/2005. Contencios → |
|---|
