ICCJ. Decizia nr. 5093/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată în temeiul art. 581 C. proc. civ., la data de 2 noiembrie 2004, reclamanta SC C. SRL Pitești a chemat în judecată A.R.R., pentru ca pe calea ordonanței președințiale să i se interzică să oferteze, pentru atribuire, traseul Pitești - Bradu, până la soluționarea irevocabilă a sentinței nr. 86/F-C din 11 iunie 2004.
Motivându-și cererea, reclamanta a susținut că pârâta a stabilit licitarea traseului Pitești - Bradu, pentru data de 20 decembrie 2004, deși acest traseu i-a fost atribuit pe cale judecătorească și nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă în sens contrar.
Reclamanta și-a justificat interesul promovării acțiunii, prin aceea că prin participarea la licitație, fără să fie luat în considerație criteriul de vechime neîntreruptă, stabilit de către instanță, pentru traseu, i s-ar diminua punctajul stabilit prin O.G. nr. 215/2004 și ar fi favorizată societatea care a pierdut acest drept, prin judecată.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 138/F-C din 22 noiembrie 2004, a admis cererea reclamantei SC C. SRL Pitești și a obligat pârâta să nu supună ofertării traseul Pitești - Bradu, până la soluționarea irevocabilă a sentinței nr. 86/F-C din 16 iunie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., instanța având posibilitatea ordonării de măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Or, în cauză, reclamanta va fi prejudiciată prin ofertarea traseului pentru care s-a judecat, întrucât s-ar calcula un punctaj care ar dezavantaja la stabilirea criteriului de vechime, stipulat prin art. 69 pct. 3 din O.G. nr. 215/2004.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, A.R.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că măsura suspendării nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 581 C. proc. civ., ci în temeiul Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, pentru că aceasta constituie legea specială în materia actelor administrative.
De altfel, a mai susținut recurenta, nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 581 C. proc. civ., privind admisibilitatea ordonanței președințiale, respectiv urgența, neprejudicierea fondului și vremelnicia măsurii luate.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, pe calea de ordonanță președințială, obligația pârâtei să nu oferteze pentru atribuirea traseului Pitești - Bradu, până la soluționarea irevocabilă a sentinței civile nr. 86/F-C din 11 iunie 2004, deoarece i s-ar diminua punctajul stabilit prin O.G. nr. 215/2004.
Această măsură nu poate fi depusă pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 581 C. proc. civ., ci în temeiul Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, art. 9, pentru că aceasta constituie legea specială în materia actelor administrative, derogatorie de la dispozițiile generale ale Codului de procedură civilă.
Potrivit acestei reglementări, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni procedura unei pagube iminente, reclamanta poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
Pe de altă parte, suspendarea vizează executarea unei măsuri dispuse printr-un act administrativ a cărei anulare poate fi solicitată în temeiul Legii nr. 29/1990. Astfel că cererea de suspendare, ca măsură provizorie, nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară, decât a fondului litigiului.
Este drept, că potrivit art. 18 din legea menționată, dispozițiile sale se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Dar, în speță, cu privire la măsura vremelnică în litigiu, există o reglementare specială și nu este cazul aplicării art. 18 sus-menționat.
Pentru aceste motive, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5089/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5083/2005. Contencios → |
|---|
