ICCJ. Decizia nr. 5090/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1395/2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B.M. SRL București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice București.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a înțeles să renunțe la judecată, astfel că s-a amânat pronunțarea, pentru ca apărătorul să depună mandat special în acest sens, conform art. 69 C. civ.
Se motivează de curtea de apel, că acest mandat nu a fost depus, astfel încât neexistând probe pertinente, acțiunea a fost respinsă.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, SC B.M. SRL București, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins acțiunea, ca nedovedită, față de actele existente la dosar, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 3041 _i ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul este fondat și va fi admis.
Examinând cererea, sub imperiul dispozițiilor art. 3041C. proc. civ. și având în vedere actele dosarului, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Acțiunea recurentei-reclamante a fost formulată, întrucât organele de control fiscal au reținut obligația acesteia, la impozit pe profit și penalități, pentru neplata acestuia, pe perioada cât legea îi acorda scutire. Sumele datorate s-au stabilit în raport cu activitatea reclamantei, apreciindu-se că activitatea pe care o desfășoară, este de servicii, și nu de producție.
Față de actele depuse și de obiectul de activitate al recurentei - fabrică de pâine și produse de panificație, este cert că acesta desfășoară o activitate de producție și conform Legii nr. 35/1991 este scutită de impozit pe profit pe o perioadă de 5 ani.
De altfel, Curtea de Apel București, prin sentința nr. 925/1997, rămasă irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1046/2000, a constatat că activitatea desfășurată de recurentă este de producție, și nu de servicii, prin urmare, ea beneficiind timp de 5 ani, de scutire de impozit.
S-au încheiat, astfel, acte nelegale pe perioada 1997 - 2001, de organele fiscale pe care recurenta-reclamantă le-a contestat, suma totală fiind de 257.410.884 lei vechi, contestație respinsă fără temei legal.
Față de dispozițiile imperative ale Legii nr. 35/1991,art. 14, coroborat cu actele și probele făcute în cauză, este cert că recurenta se încadrează în prevederile acestei legi și, deci, este scutită de plata impozitului pe profit și a penalităților pentru o perioadă de 5 ani, desfășurând o activitate de producție, și nu de servicii, cum greșit s-a interpretat de organele în drept.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de SC B.M. SRL București și a casat sentința atacată. Pe fond, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrativ-fiscale atacate, a exonerat de plata sumelor fixate prin actele anulate, societatea reclamantă, respectiv de suma de 257.410.884 lei vechi, reprezentând impozit pe profit și majorările aferente.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5092/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5089/2005. contencios → |
|---|
