ICCJ. Decizia nr. 5092/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 592 din 14 octombrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei D.R., formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale), pentru anularea Ordinului acestuia, nr. 199 din 12 iunie 2003 și în consecință, s-a dispus anularea ordinului și reintegrarea reclamantei pe funcția deținută ulterior.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că "excepția tardivității acțiunii invocată de pârât" este nefondată, iar pe fondul cauzei, că "eventualele abateri disciplinare reținute în sarcina reclamantei", ca temei al destituirii din funcția de șef al I.T.C.S.M.S. Olt, "erau prescrise, conform art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, modificată".
împotriva sentinței a declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, în raport cu modul de soluționare a excepției tardivității acțiunii.
Recursul este întemeiat.
Din dosarul cauzei rezultă că prin întâmpinarea depusă la termenul din 3 iunie 2004, autoritatea publică pârâtă a invocat excepția privind "inadmisibilitatea acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 5 al Legii nr. 29/1990", cu motivarea că reclamanta a făcut reclamația administrativă peste termenul de 30 de zile de la data aducerii la cunoștință a actului administrativ atacat.
în acest sens, a arătat că ordinul ministerial atacat privind destituirea reclamantei din funcție pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, a fost transmis acesteia, la 17 iunie 2003, iar reclamația administrativă, la organul emitent, a fost depusă la 5 aprilie 2004, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 29/1990.
Excepția invocată a fost convertită nejustificat de către instanță, în fața căreia a fost ridicată în excepție privind tardivitatea cererii de chemare în judecată și, în raport cu probele administrate în cauză, a fost greșit soluționată.
Este adevărat că Ordinul nr. 199/2003, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, nu a fost comunicat reclamantei în mod direct, de către organul emitent, decât urmare a cererii din 15 martie 2004. Dar el a fost transmis I.T.C.S.M.S. al județului Olt, în cadrul căreia reclamanta își desfășura activitatea, care l-a preluat în dispoziția nr. 70 din 20 iunie 2003, comunicată reclamantei, sub semnătură, la 1 august 2003.
Că reclamanta a cunoscut existența și conținutul Ordinului nr. 199/2003, precum și a constatărilor comisiei disciplinare care au stat la baza emiterii ordinului, fără a-l contesta pe cale administrativă în termen de 30 de zile, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, atunci în vigoare, rezultă și din sentința civilă nr. 28 din 20 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 8871/2003, sentință în care ordinul în discuție este evocat pe larg în considerente și constituie temei pentru soluția de respingere a contestației împotriva deciziei nr. 70/2003, a I.T.C.S.M.S.
Or, în această situație, când reclamanta a cunoscut cel mai târziu la 28 ianuarie 2004, existența și conținutul actului administrativ și nu a formulat plângere prealabilă la organul emitent, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, ci abia la 14 aprilie 2004, instanța trebuia să constate că procedura prealabilă administrativă, nu a fost legal efectuată și, în consecință, cererea de chemare în judecată formulată în termen, este inadmisibilă.
Neprocedând astfel, Curtea de Apel Craiova a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ce se impune a fi desființată.
în consecință, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și, rejudecând cauza, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5091/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5090/2005. Contencios → |
|---|
