ICCJ. Decizia nr. 5095/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la data de 17 martie 2004, pe calea contenciosului administrativ, contestatorul I.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16088 din 14 februarie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de strămutat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii.
Motivându-și cererea, reclamantul a susținut că în perioada octombrie 1942 - septembrie 1945, părinții săi s-au refugiat din localitatea Coasta, în localitatea Căian, județul Cluj, iar el s-a născut în timpul refugiului, la data de 1 mai 1944.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 253 din 14 aprilie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ.
A dispus anularea hotărârii nr. 16088 din 14 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, obligând pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 1 mai 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, iar de drepturile compensatorii prevăzută de Legea nr. 189/2000, urmează să beneficieze toate persoanele care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în perioada în care părinții săi au fost strămutați sau refugiați.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Recurenta a susținut, în esență, că dispozițiile Legii nr. 189/2000, precum și ale H.G. nr. 127/2002, prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de drepturile compensatorii, fără ca persoanele născute în refugiu să facă parte din vreuna din aceste categorii.
Acordând drepturile, prima instanță, a mai susținut recurenta, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Recursul este nefondat.
Nu se constată că reclamantul s-a născut la data de 1 mai 1944, în localitatea Căian, județul Cluj, din părinți care s-au refugiat anterior, din motive de persecuție etnică, în această localitate.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, recursul fiind respins ca neîntemeiat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5104/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5096/2005. Contencios → |
|---|
