ICCJ. Decizia nr. 5098/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul T.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău, a contestat hotărârea nr. 6886 din 5 noiembrie 2003, solicitând să se constate că pentru perioada 1 mai 1953 - 27 decembrie 1955 beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada 1 mai 1953 - 27 decembrie 1955.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 110 din 24 februarie 2004, a admis contestația reclamantul T.A.
A modificat hotărârea nr. 6886 din 5 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău, în sensul că a admis în totalitate cererea petentului.
A constatat că perioada 1 mai 1953 - 27 decembrie 1955 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, iar reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de această lege, începând cu 1 noiembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din livretul militar rezultă că reclamantul a fost încorporat la 27 martie 1953, la formațiunea 03555, având funcția M.C. și a fost lăsat la vatră, la data de 27 decembrie 1955. Pentru toată această perioadă nu sunt făcute mențiuni sau modificări privind trecerea de la o formațiune, la alta.
Coroborând această probă, cu certificatul nr. 1001002 din februarie 2004, emis de Arhivele Naționale, din care rezultă că în perioada 1 ianuarie 1954 - 16 septembrie 1954, reclamantul a figurat în evidența Detașamentului de muncă Afumați Mogoșoaia, s-a apreciat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Soluționând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 276 din 20 ianuarie 2005, a casat sentința nr. 110 din 24 februarie 2004, a Curții de Apel Bacău și a trimis cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare, reținând că se impune completarea probatoriilor care să demonstreze că într-adevăr, toată perioada cuprinsă între 27 martie 1953 - 27 decembrie 1955 a reprezentat stagiu militar efectuat în Detașamentul de muncă Afumați.
în fond după casare, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația, a anulat hotărârea nr. 6886 din 5 noiembrie 2003.
A constatat că perioada 27 martie 1953 - 27 decembrie 1955 reprezintă stagiu militar efectuat de reclamant, în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, cu consecința beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2003.
A acordat drepturile, începând cu 1 noiembrie 2002.
Pentru a lua această hotărâre, instanța a reținut că față de adresa nr. 3257 din 7 aprilie 2005, emisă de Arhivele Naționale, din care rezultă că nu deține evidențe complete de la toate detașamente, dar că Detașamentul Afumați a funcționat în perioada 1953 - 1955 și având în vedere livretul militar al reclamantului, precum și cele două certificate emise de D.A.N.I., rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 1953 - 1955, în detașamente aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Și împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond nu a respectat cerința instanței de recurs, de completare a probelor. Că răspunsul Arhivelor Naționale București, exprimat cu adresa nr. 3257 din 7 aprilie 2005, nu se încadrează în rândul dovezilor enumerate de art. 6 alin. (2) al Legii nr. 309/2002.
Iar din livretul militar anexat la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a făcut armata în cadrul U.M. 03555 Aiud, care este o unitate militară subordonară Ministerului Forțelor Armate, iar nu Direcției Generale a Serviciului Muncii.
în cel mai mult caz, mai susține recurenta, reclamantul ar fi îndrituit la acordarea drepturilor, numai pentru perioada 1 ianuarie 1954 - 16 septembrie 1954, având în vedere că din certificatul nr. 1001002 din februarie 2004, rezultă că numai pentru această perioadă, reclamantul a fost încorporat la Detașamentul de muncă Afumați.
Recursul este nefondat.
Prima instanță a acordat drepturile compensatorii conferite de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată, respectiv 27 martie 1953 - 27 decembrie 1955, având în vedere probele administrate în dosarul cauzei, în principal mențiunile depuse în livretul militar seria Hb nr. 079798.
Potrivit acestor mențiuni, reclamantul a fost încorporat la data de 27 martie 1953, la U.M. 0355 Aiud, iar la data de 1 mai 1953 a depus jurământul la Direcția Generală a Serviciului Muncii.
A fost lăsat la vatră, la 27 decembrie 1955.
Cum din economia textului Legii nr. 309/2005 rezultă forța probantă majoră a livretului militar, în mod judicios instanța de fond a soluționat pricina, având în vedere acest înscris.
Coroborând mențiunile prevăzute mai sus, cu datele din cele două certificate ale D.A.N.I. (februarie 2004 și aprilie 2005), în condițiile în care este cunoscut că evidențele arhivelor de specialitate sunt incomplete, soluția de admitere a cererii este cea legală și temeinică.
Astfel că recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5101/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5100/2005. Contencios → |
|---|
