ICCJ. Decizia nr. 5228/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 518 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.B.N.A. Balotești și a fost anulată H.G. nr. 999/2002, în contradictoriu cu Guvernul României, fostul Minister al Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și A.D.S.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin H.G. nr. 999/2002 a fost modificată poziția nr. 89 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 517/1999, privind delimitarea suprafețelor strict necesare pentru cercetarea, producerea de semințe și material săditor pe categorii biologice de animale de rasă și trecerea terenurilor destinate producției aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, în domeniul privat al statului.
Astfel, suprafața de 260 ha, teren strict necesar pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, cât era prevăzută în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 517/1999, a fost redusă cu suprafața de 112,43 ha, care a fost introdusă în categoria de teren destinat producției, cu consecința prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 999/2002, de predare a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna Balotești, în termen de 30 de zile.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că H.G. nr. 999/2002 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 290/2002, pe care le-a modificat, cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, precum și a prevederilor art. 107 alin. (2) din Constituție și art. 4 din Legea nr. 24/2000.
A mai susținut institutul reclamant că actul administrativ atacat încalcă și decizia nr. 816 din 18 septembrie 1995, pronunțată de secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, prin care i-au fost recunoscute drepturile cu privire la suprafața de 260 ha teren.
Totodată, reclamantul a mai susținut că prin H.G. nr. 999/2002 au fost încălcate prevederile art. 6.2.3. din contractul de concesiune nr. 41 din 27 martie 2002, prin care a concesionată de la A.D.S., suprafața respectivă de teren.
însușindu-și apărările reclamantului, instanța de fond a motivat, în esență, că autoritatea emitentă, adoptând H.G. nr. 999/2002, a modificat poziția nr. 9 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 290/2002, ceea ce atrage nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora evenimentele legislative pot fi făcute prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior.
împotriva acestei soluții au formulat recursuri, Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și A.D.S., care au invocat prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. și au susținut, în esență, următoarele critici comune:
- în mod greșit a soluționat instanța, excepția de fond privind lipsa unui drept sau interes legitim în favoarea reclamantei care să-i fi fost vătămat prin actul administrativ atacat, dreptul de proprietate aparținând statului;
- în baza Legii nr. 290/2002, A.D.S. a încheiat cu reclamanta I.B.N.A. Balotești, contractul de concesiune nr. 41 din 27 martie 2002, care a fost interpretat greșit de instanța de fond, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților.
Recursurile sunt întemeiate.
Problema dedusă judecății este dacă dreptul invocat de intimata-reclamantă își are izvorul în prevederile Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gherghe Ionescu-Sistești" și, în caz afirmativ, dacă prin H.G. nr. 999/2002 au fost modificate în vreun fel prevederile acestei legi, așa cum a motivat instanța de fond, în sentința atacată cu recurs.
Este necontestat că prin H.G. nr. 517/1999,art. 1, s-a prevăzut că aparțin domeniului public al statului, suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă și cele destinate producției, delimitate potrivit Anexei nr. 1, iar în această anexă, la poziția 89 este trecută intimata-reclamantă I.B.N.A. Balotești, cu suprafața de 260 ha.
Prin Legea nr. 268/2001 a fost reglementată problema privatizării societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, cu destinație agricolă și înființarea A.D.S., în Anexa nr. 2, la poziția nr. 96, figurând intimata-reclamanta I.B.N.A. Balotești.
în temeiul acestei legi, intimata-reclamantă I.B.N.A. Balotești, în calitate de concesionar, a încheiat cu A.D.S., în calitate de concedent, contractul de concesiune nr. 41 din 27 martie 2002, pentru terenul pe care îl avusese până atunci în administrare, în suprafață totală de cca.260 ha.
Deci, la data când Guvernul României, în calitate de administrator general al bunurilor care aparțin domeniului public și privat al Statului Român, a adoptat H.G. nr. 999/2002, intimata-reclamantă era titulara unui drept de exploatare a terenului respectiv, izvorât din contractul de concesiune amintit mai sus, iar nu al unui drept care să fi izvorât din Legea nr. 290/2002, cum a reținut în mod greșit instanța de fond.
împrejurarea că în Anexa nr. 1, la poziția 9, în dreptul denumirii unității care se desființează/înființează este trecută suprafața de 260 ha teren aflat în administrarea intimatei-reclamante I.B.N.A. Balotești, are semnificația unui element de identificare a acestei unități și a întinderii suprafeței de teren care se afla în acel moment în administrarea sa, iar nu că dreptul de administrare i-ar fi fost recunoscut prin această lege.
De altfel, așa cum s-a arătat, la data adoptării H.G. nr. 999/2002, intimata-reclamantă era titulara unui drept de exploatare care își avea temeiul în contractul de concesiune amintit mai sus, iar nu în legea la care face referire instanța de fond.
Astfel fiind, rezultă că dreptul invocat de intimata-reclamantă nu-și are izvorul în Legea nr. 290/2002, ci în contractul de concesiune, astfel că actul administrativ atacat, H.G. nr. 999/2002 nu îi vatămă nici un drept legal și nici nu modifică prevederile sus numitei legi, cum greșit a reținut instanța de fond.
în concluzie, recursurile au fost admise, sentința atacată a fost casată și pentru considerentele de mai sus, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5247/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5227/2005. Contencios → |
|---|
