ICCJ. Decizia nr. 5511/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5511/2005
Dosar nr. 1495/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, trimisă prin declinare de competenţă la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul M.C. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea dispoziţiei nr. S/4311 din 17 decembrie 2003, emisă de Inspectorul general al Poliţiei Române, reintegrarea în funcţia deţinută la data emiterii dispoziţiei şi obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite de la 23 decembrie 2003 şi până la data reintegrării.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a îndeplinit funcţia de agent şef adjunct la Poliţia oraşului Măcin şi că la data de 23 decembrie 2003 i s-a adus verbal la cunoştinţă, că a fost destituit din funcţie, pentru abateri disciplinare, cu toate că nu a comis abateri disciplinare care să impună o măsură de o astfel de gravitate.
Mai arată că cercetarea prealabilă s-a efectuat fără să se ţină cont de susţinerile sale, că la stabilirea sancţiunii nu s-a avut în vedere activitatea pe care a desfăşurat-o anterior şi că nu a absentat nejustificat de la serviciu în noaptea de 28 spre 29 septembrie 2003, nu a părăsit garnizoana, fără aprobare, la data de 4 octombrie 2003, iar la data de 19 octombrie 2003 nu a părăsit postul, fără aprobare.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 117/CA din 10 martie 2005 a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că sancţiunea aplicată reclamantului este o măsură legală, acesta fiind sancţionat disciplinar, anterior, în mai multe rânduri, fără ca sancţiunile aplicate să ducă la îmbunătăţirea activităţii sale.
Reţine şi că s-au respectat întocmai dispoziţiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, la stabilirea sancţiunii avându-se în vedere toate elementele prevăzute de acest text de lege.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală şi netemeinică.
Susţine că instanţa nu a ţinut cont de metodologia de efectuare a cercetării prealabile, prevăzută de Ordinul ministrului de interne nr. 350/2002, că nu a săvârşit abaterile pentru care a fost destituit din funcţie şi că, chiar dacă ar fi vinovat, sancţiunea aplicată nu corespunde gravităţii unei eventuale abateri.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece recurentul a dovedit lipsă de preocupare în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici.
Analizând motivele de recurs invocate, în raport cu materialul probator administrat în cauză şi cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin dispoziţia nr. S/4311 din 17 decembrie 2003, emisă de Inspectorul general al Poliţiei Române, s-a dispus sancţionarea disciplinară cu destituirea din poliţie a recurentului, pentru comportare necorespunzătoare în serviciu şi societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului, pentru lipsă de preocupare manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici, întârziere repetată şi nejustificată în soluţionarea lucrărilor, absenţe nemotivate şi întârzieri repetate de la serviciu.
La emiterea deciziei s-au avut în vedere raportul de cercetare prealabilă nr. 78335 din 25 octombrie 2003 şi dispoziţiile Legii nr. 360/2002 şi ale Ordinului nr. 350/2002.
Consiliul de disciplină al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Tulcea, prin încheierea nr. S/78335 din 5 noiembrie 2003, cu unanimitate de voturi, l-a declarat vinovat pe recurent, pentru abaterile disciplinare săvârşite şi a fost de acord ca acesta să fie sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie, sancţiune propusă cu prilejul cercetării prealabile.
Din raportul cu rezultatul verificărilor privind pe recurent, cu ocazia cercetării prealabile, rezultă că acesta a întârziat repetat de la serviciu, iar când s-a prezentat, se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a manifestat lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi în păstrarea armamentului şi muniţiei din dotare şi că în anul 2000 a obţinut calificativul bine, iar în anii 2001 şi 2002 a obţinut calificativul corespunzător.
Se reţin în sarcina sa, repetate absenţe de la serviciu sau prezentarea cu mari întârzieri şi sub influenţa băuturilor alcoolice, ori plecarea nejustificată de la locul unde era repartizat şi, de asemenea, că a fost sancţionat disciplinar, anterior aplicării sancţiunii contestate în prezenta cauză, de mai multe ori.
Declaraţia martorului M.N., propus de recurent, este foarte puţin relevantă în soluţionarea cauzei, deoarece se referă la perioada 1990 - 1991, iar pentru anul 2003, numai la zilele de 18 şi 19 octombrie, când a fost repartizat împreună cu acesta, să asigure liniştea la o secţie de votare.
Dar, din ansamblul înscrisurilor depuse la dosar, care nu au fost infirmate de recurent, rezultă că acesta a săvârşit abaterile disciplinare pentru care a fost sancţionat cu destituirea din poliţie, sancţiune aplicată în baza art. 58 lit. g) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, pentru abaterile prevăzute de art. 57 lit. a), b), c) şi e) din aceeaşi lege.
Se mai reţine că s-a respectat întocmai procedura cercetării prealabile, cu verificarea abaterilor ce i s-au imputat recurentului, cu ascultarea acestuia, iar la stabilirea sancţiunii s-a ţinut cont de activitatea desfăşurată de recurent, anterior, împrejurările în care s-au produs abaterile, gravitatea şi consecinţele acestora şi de gradul de vinovăţie a recurentului, ca şi de punctul de vedere al Consiliului de disciplină, astfel cum se stabileşte prin art. 59 din Legea nr. 360/2002 şi prin Ordinul nr. 350/2002, al ministrului de interne.
Pentru considerentele arătate mai sus, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 117/CA din 10 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5510/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5512/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
