ICCJ. Decizia nr. 5662/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5662/2005
Dosar nr. 957/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iunie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.S.T.I.S., anularea deciziei nr. 67 din 28 mai 2004, emisă de instituţia pârâtă.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod greşit, instituţia pârâtă a invocat prevederile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, deoarece articolul sus-menţionat se referă la mutarea temporară în cadrul altui compartiment, iar prin Decizia atacată a avut loc o mutare de la o unitate, la alta, fără consimţământul său şi fără acordarea drepturilor băneşti cuvenite.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 144 din 24 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că măsura contestată de reclamant a fost aplicată întregului personal din cadrul C.T.S. Bragadiru, fiind impusă de împrejurările obiective, constând în desfiinţarea bazei materiale a unităţii sus-menţionate, ca urmare a restituirii către fostul proprietar, a suprafeţei de teren pe care aceasta era situată.
De asemenea, s-a reţinut că reclamantului i-au fost acordate drepturile materiale pentru mutarea în altă localitate, drepturi prevăzute de art. 40 din OUG nr. 123/2003.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs, reclamantul B.M.
Prin cererea de recurs, nemotivată în drept, au fost reiterate elementele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, aşa cum au fost detailate şi în cererea de chemare în judecată. Recurentul a apreciat că prin măsura dispusă de intimatul I.S.T.I.S., au fost încălcate prevederile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar modificarea raporturilor de serviciu trebuia să fie însoţită de plata anumitor drepturi.
Prin întâmpinare, I.S.T.I.S. a solicitat menţinerea sentinţei recurate, ca legală şi temeinică.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile aduse de recurent, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Prin interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Bucureşti a dat o dezlegare corectă cererii de anulare a deciziei nr. 67 din 28 mai 2004, prin care recurentul-reclamant, consilier principal în cadrul C.T.S. Bragadiru, a fost mutat temporar, pe o perioadă de 6 luni (1 iunie 2004 - 1 decembrie 2004), la C.T.S. Târgovişte.
Actul administrativ în discuţie a fost emis în temeiul art. 75 lit. d) şi art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999m privind Statutul funcţionarilor publici.
Mutarea la C.T.S. Târgovişte a fost cauzată de dispariţia bazei materiale a centrului Bragadiru, ca urmare a restituirii suprafeţei de teren de 17 ham către fostul proprietar şi a transferului mijloacelor fixe şi celorlalte obiecte de inventar la alte centre de testare a soiurilor.
În condiţiile în care concluziile instanţei fondului sunt fundamentate pe amplul probatoriu administrat, nu poate fi primită critica recurentului privind caracterul abuziv al mutării sale la C.T.S. Târgovişte.
Mai mult, intimatul-pârât a făcut demersurile necesare şi a solicitat Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, punctul de vedere referitor la aplicarea art. 40 din OUG nr. 123/2003, în cazul mutării temporare. Urmare a răspunsului agenţiei, s-a emis Decizia nr. 81 din 31 iunie 2004, prin care s-au stabilit drepturile de care beneficiază recurentul-reclamant.
Rezultă, aşadar, că actul administrativ contestat este legal şi nu a adus vătămare vreunui drept recunoscut de lege, recurentului, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Pentru cele arătate, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinţei recurate în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei civile nr. 144 din 24 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5661/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 5666/2005. Contencios → |
---|