ICCJ. Decizia nr. 5666/2005. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5666/2005

Dosar nr.6093/2005

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta Federaţia C.E.R. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC M.F. SA şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 6229 din 31 ianuarie 2001, emis de către pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului, în favoarea pârâtei SC M.F. SA, fostă I.F.O.R. SA Harghita, pentru o suprafaţă de 7041 mp, din totalul de 47848 mp.

În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara terenului de 7041 mp, situat în localitatea Sînsimion, judeţul Harghita, în mod nelegal fiind menţionată această suprafaţă de teren şi în certificatul de atestare emis la data de 30 ianuarie 2001, în favoarea fostei I.F.O.R. SA Harghita.

Reclamanta a arătat că la data de 27 noiembrie 2003, pârâta SC M.F. SA i-a comunicat certificatul contestat care îi încalcă dreptul de proprietate, iar reclamanta a formulat plângere prealabilă administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

În şedinţa publică din data de 11 martie 2004, instanţa, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat şi a pus în discuţia părţilor, excepţia de tardivitate a formulării acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 494 din 11 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins, ca tardiv formulată, acţiunea formulată de reclamanta Federaţia C.E.R.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamanta a solicitat la data de 29 ianuarie 2004, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MO3 nr. 6229 din 30 ianuarie 2001. Certificatul de atestare contestat a fost înscris în C.F., sub nr. 1821 din 25 aprilie 2001, conform încheierii de la acea dată. Instanţa a apreciat că de la acea dată, respectiv 25 aprilie 2001, a început să curgă faţă de reclamantă, termenul de decădere de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Federaţia C.E.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că excepţia de tardivitate a fost reţinută eronat de instanţa de fond, în ceea ce priveşte natura actului dedus judecăţii, arătând că, deşi Legea nr. 29/1990 se aplică actelor administrative prin care se vatămă drepturile recunoscute de lege, ale persoanelor fizice sau juridice, instanţa a avut în vedere o hotărâre civilă, respectiv încheierea de intabulare din 21 aprilie 2001, pentru calcularea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

A mai arătat că au fost aplicate greşit, atât prevederile art. 1, cât şi cele ale art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, termenele de prescripţie prevăzute de actul normativ special aplicându-se numai în ceea ce priveşte comunicarea actelor administrative.

Recursul este fondat.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6229 a fost emis în data de 30 ianuarie 2001 şi a fost comunicat recurentei, de către SC M.F. SA Sînsimion, la data de 27 noiembrie 2002, sub nr. 10927.

Răspunsul Ministerului Economiei şi Comerţului la plângerea formulată de către recurentă, a fost înregistrat sub nr. 189 din 19 ianuarie 2004, plângere care fusese adresată pârâtului, în data de 16 decembrie 2003, sub nr. 284520.

Faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Or, potrivit textului indicat, persoana se poate considera vătămată, dacă are cunoştinţă de existenţa unei asemenea vătămări.

Nu poate fi acceptată soluţia instanţei de fond, potrivit căreia de la data transcrierii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6229 din 30 ianuarie 2001, emis pentru SC I.F.O.R. SA, curge termenul de introducere a acţiunii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât acea transcriere opozabilă erga omnes, priveşte dreptul constituit, şi anume, dreptul de proprietate. Data transcrierii acestui drept real are importanţă, pentru că efectele juridice cu privire la dreptul de proprietate curg din acel moment.

Termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, pentru introducerea plângerii persoanei vătămate, este un termen de decădere care se calculează numai de la data la care partea interesată a luat efectiv cunoştinţă de actul care a produs vătămarea.

Faţă de aceste motive, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi ale art. 313 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, urmând ca instanţa de trimitere să se pronunţe pe fondul cauzei, având în vedere considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Federaţia C.E.R., împotriva sentinţei civile nr. 494 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5666/2005. Contencios