ICCJ. Decizia nr. 5659/2005. Contencios. Excepţie de nelegalitate art. 45 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privind eliberarea din funcţia de execuţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5659/2005
Dosar nr. 3721/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1997/2005, la Curtea de Apel Bacău, numitul S.N. a solicitat anularea măsurii de mutare a sa de la Serviciul Poliţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, la o altă formaţie din acelaşi inspectorat, măsură dispusă prin Ordinul nr. S/34009 din 23 februarie 2005, emis de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca urmare a controlului Corpului de control al ministrului.
La termenul din 11 iulie 2005, contestatorul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, art. 45, în temeiul căruia s-a emis apoi ordinul atacat, prin acţiunea în contencios administrativ.
Prin încheierea din 15 iulie 2005, instanţa a respins excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004.
Prin Decizia nr. 4266 din 15 august 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 2662/2005, a fost admis recursul contestatorului, a fost casată încheierea atacată şi s-a trimis cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Prin încheierea din 25 octombrie 2005, a Curţii de Apel Bacău, a fost admisă excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, în ceea ce priveşte eliberarea din funcţia de execuţie, reţinându-se că:
- Ordinul nr. 300/2004 a fost emis în baza Legii nr. 360/200, privind Statutul poliţistului, astfel încât legalitatea lui urmează a fi examinat în raport cu dispoziţiile acestei legi;
- Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, poliţiştii sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie conform normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.
- În ceea ce priveşte eliberarea dintr-o funcţie de conducere, legea conţine reglementări exprese, dar pentru eliberarea dintr-o funcţie de execuţie nu există prevederi, astfel încât se consideră că este vorba de o încetare a raporturilor de serviciu.
- Încetarea raporturilor de serviciu este reglementată de Cap. V al Legii nr. 360/2002, iar cauzele de încetare sunt expres prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. a) - m).
- Art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 prevede că eliberarea poliţistului din funcţia de conducere în care a fost numit şi din funcţia de execuţie, se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, în urma evaluării unităţii pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice, precum şi a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.
- Evaluarea pe timpul inspecţiilor şi controalelor, prevăzută de art. 45 din ordin, nu se regăseşte, ca motiv legal de încetare a raporturilor de serviciu, între cauzele enumerate de art. 69 din lege.
- Evaluarea reglementată de art. 45 din ordin nu poate fi reţinută ca fiind corespunzătoare motivului de încetare a raporturilor prevăzut de lit. h) a art. 69 din lege, deoarece condiţia din acest text are în vedere obţinerea calificativului lui „nesatisfăcător" de două ori în urma unei evaluări efectuate în condiţiile art. 26 din lege.
- Textul art. 45 din ordin adaugă la lege, prevăzând un alt motiv de încetare a raporturilor de serviciu, decât cele prevăzute expres de art. 69 din lege.
Împotriva acestei încheieri au formulat în termen recursurile de faţă, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cererile fiind legal scutite de plata taxei de timbru.
În recursul său, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău arată că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, aplicând doar art. 22 alin. (7), iar potrivit alin. (2), funcţiile poliţiştilor, după natura lor, sunt de execuţie şi de conducere, iar Ordinul nr. 300/2004, secţiunea IV, conţine norme privind modalităţile de selecţie a personalului în funcţii de conducere, precum şi alte funcţii stabilite prin „Ghidul carierei personalului", astfel încât sintagma „şi în alte funcţii" include funcţiile de execuţie;
- că art. 45 din ordin prevede că eliberarea din funcţia de execuţie se poate face şi la propunerea Corpului de control al ministrului (…), în urma evaluării unităţii, astfel încât art. 45 este în conformitate cu Legea nr. 360/2002.
În recursul formulat, Ministerul Administraţiei şi Internelor arată:
- că eliberarea poliţistului din funcţia de execuţie se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, iar conform art. 46 şi 47 din lege, modificarea raporturilor de serviciu are loc prin: mutare într-o altă unitate, aflată în aceeaşi localitate sau în alta decât cea de domiciliu, delegare, detaşare, transfer;
- mutarea poate avea loc în interesul serviciului sau la cerere, renunţându-se de către legiuitor la vechea reglementare în care mutarea în interesul serviciului putea avea loc numai cu acordul celui mutat;
- acordul poliţistului mutat nu mai este necesar pentru mutarea în interesul serviciului, oportunitatea acestei măsuri fiind la aprecierea şefilor ierarhici cărora li s-au acordat competenţe;
- instanţa de fond a făcut o confuzie cu privire la conţinutul măsurii dispuse faţă de contestator, întrucât lui nu i-au încetat raporturile de serviciu, ci a fost doar mutat de la o formaţiune de poliţie rutieră, la alta, de siguranţă publică;
- eliberarea din funcţie se face în scopul mutării, neputând fi mutaţi pe altă funcţie, fără a fi eliberaţi din cea deţinută anterior, în caz contrar ajungându-se la un cumul de funcţii în două unităţi diferite, lucru imposibil.
Recursurile se fondează, încheierea urmând a fi casată pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar excepţia de nelegalitate, respinsă, pentru următoarele considerente:
1. Legea nr. 360/2002, în art. 1 şi 2, defineşte poliţistul ca fiind funcţionar public civil cu statut special, al cărui exerciţiu profesional implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite.
Potrivit art. 22 alin. (2) din lege, funcţiile poliţiştilor, după natura lor, sunt de execuţie şi de conducere.
Nu există în lege dispoziţii speciale privind eliberarea din funcţie a poliţistului, pentru nici una dintre categoriile menţionate la art. 22 alin. (2).
Dar în Cap. II al legii: „Selecţionarea, pregătirea, acordarea gradelor profesionale şi încadrarea poliţiştilor în categorii şi grade profesionale", în care se include şi art. 22 sus-menţionat - dispoziţiile art. 27 prevăd că selecţionarea, pregătirea, obţinerea gradelor profesionale şi evoluţia profesională a poliţiştilor se stabilesc, în condiţiile acestei legi, prin Ghidul carierei poliţistului".
Cauzele de întrerupere şi încetare a raporturilor de serviciu ale poliţistului fac obiectul altui capitol, Cap. V, care include şi art. 69 privitor la cauzele de încetare a raporturilor de serviciu.
2. Ordinul 300/2004, emis în aplicarea Legii nr. 360/2002, reglementează şi el în capitole distincte: selecţionarea personalului - Cap. IV, modificarea raporturilor de serviciu - Cap. VII şi încetarea raporturilor de serviciu - Cap VIII.
Art. 45, a cărui nelegalitate a fost invocată de către contestator, este inclus în Cap. IV în Secţiunea 4: „Modalităţi de selecţionare în funcţii de conducere, precum şi în alte funcţii stabilite prin Ghidul carierei personalului"; aşadar, prin titlul şi conţinutul ei, această secţiune trimite expres la Cap. II din lege şi la art. 27 inclus în acesta, şi nicidecum la dispoziţiile art. 69 din lege, inclus în Cap. V al acesteia şi având ca obiect „Întreruperea şi încetarea raporturilor de serviciu". Iar art. 124 alin. (1) din această secţiune, prevede: „Încetarea raporturilor de serviciu are loc în condiţiile legii". Trimiterea este implicită la art. 69 al legii care prevede cauzele de încetare a raporturilor de serviciu enumerate limitativ de text.
Aşadar, intenţia explicită a emitentului ordinului a fost ca prin art. 45 să reglementeze procedura eliberării din funcţie, fie ea de conducere ori de execuţie, ca modalitate distinctă de selecţionare a poliţiştilor, iar nu ca una dintre cauzele de încetare a raporturilor de serviciu şi ca etapă posibilă în evoluţia lor profesională.
Ca urmare, sub aspect formal, se constată că invocarea excepţiei pentru art. 45 din ordin, raportat la art. 69 din lege, este neîntemeiată.
Asupra fondului problemei, însă, urmează a fi cercetat în ce măsură „eliberarea din funcţie", ca modalitate de selecţionare expres reglementată, ca atare, de ordin, ar avea efectele juridice implicite ale unei încetări a raporturilor de serviciu, excedând, astfel, cauzelor de încetare prevăzute de lege în art. 69.
Sub acest aspect, se constată pe de o parte că „eliberarea din funcţie", reglementată de art. 45 produce în fapt, efectele unei modificări a raporturilor de serviciu, de natura „mutării" reglementate de art. 46 din lege. Chiar dacă este o modalitate sui generis de modificare a raporturilor de serviciu, ea nu are, în nici un caz, efectele încetării raporturilor de serviciu, întrucât textul art. 45 nu face trimitere expresă la încetarea acestor raporturi, ca efect subsecvent unei eliberări din funcţie.
Pe de altă parte, deşi „eliberarea din funcţie" este rezultatul unei evaluări a unităţii în care poliţistul respectiv îşi exercită funcţia (în urma unei inspecţii/control/verificări), nu se poate pretinde că ea are natura juridică a unei sancţiuni disciplinare, întrucât nu are ca efect o retrogradare şi nici o destituire.
Ca urmare, efectele sale nu exced celor ale unei măsuri de modificare a raporturilor de serviciu (prin mutare), instituţie juridică cu care „eliberarea din funcţie" are cea mai mare afinitate.
În ce măsură această modificare se putea aplica unilateral în baza ordinului, raportat la dispoziţiile de principiu ale legii, acesta este un aspect care excede discuţiei asupra excepţiei de nelegalitate, câtă vreme ea s-a raportat strict la art. 69 din lege, iar nu la alte dispoziţii ale acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău împotriva încheierii din şedinţa secretă de la 25 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1997/2005.
Casează încheierea atacată şi respinge excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5651/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5660/2005. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
