ICCJ. Decizia nr. 5660/2005. Contencios. Excepţie de nelegalitate - art. 45 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, în ceea ce priveşte eliberarea din funcţia de execuţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5660/2005
Dosar nr. 3722/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 1998/2005, reclamantul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, anularea măsurii de mutare de la Serviciul Poliţiei Rutiere, la o altă formaţiune de poliţie, dispusă prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S 34009 din 23 februarie 2005, suspendarea acestui act administrativ, până la soluţionarea în fond a litigiului, precum şi recunoaşterea dreptului său de agent de poliţie rutieră în cadrul formaţiunii de care aparţine.
La termenul din 11 iulie 2005, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi raportat la Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, reclamantul, prin apărător, a invocat excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, arătând că acest text nu poate crea nome de sine stătătoare, iar Legea nr. 360/2002 prevede expres motivele pentru care poate fi sancţionat un poliţist. A mai arătat că, fiind emis de o altă structură, decât cea care a efectuat controlul, actul prin care s-a dispus măsura atacată, este nul absolut.
Prin încheierea din 15 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1998/2005, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, reţinând că nimic din prevederile art. 45 ale acestui ordin nu contravine dispoziţiile Legii nr. 360/2002, în aplicarea căruia a fost emis. Totodată, instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii.
Recursul declarat împotriva încheierii sus-menţionate de către reclamantul M.C. a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4267 din 15 august 2005, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceea instanţă, în vederea depunerii actului administrativ ce face obiectul excepţiei de nelegalitate şi care nu este ataşat la dosar.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea din şedinţa secretă de la 25 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1998/2005, a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, a constatat nelegalitatea art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, în ceea ce priveşte eliberarea din funcţie şi a suspendat judecarea acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prevederile art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 sunt contrare dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 360/2002, deoarece evaluarea pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice nu se regăseşte ca motiv legal al încetării raporturilor de serviciu, aceste motive fiind limitativ prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. a) - m) din Legea nr. 360/2002.
Împotriva încheierii din 25 octombrie au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău care, fără să-şi încadreze criticile în unul din cazurile prevăzute la art. 304 C. proc. civ., au susţinut, în esenţă, că legalitatea art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 a fost apreciată în mod greşit în raport cu art. 69 din Legea nr. 360/2002, acestea referindu-se la situaţii juridice diferite.
Recursurile sunt întemeiate.
Într-adevăr, prin încheierea din 25 octombrie 2005, instanţa de fond a constatat nelegalitatea dispoziţiilor cuprinse în art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, ca fiind contrare prevederilor art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Astfel, potrivit art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, eliberarea poliţistului/cadrului militar din funcţia de conducere/comandă în care a fost numit, precum şi eliberarea din funcţia de execuţie, se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului sau a Corpului de control al Inspectoratului general/Comandamentului de armă (similar) pentru structurile din subordine ori a structurilor care coordonează la nivelul aparatului central, domeniul de activitate specific funcţiei respective, în urma evaluării unităţii pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice, precum şi a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.
Potrivit art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 89/2003, încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc:
a) la împlinirea vârstei şi a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu;
b) la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c) la împlinirea limitei de vârstă în grad;
d) la cerere;
e) la numirea într-o altă funcţie publică;
f) prin demisie;
g) la destituirea din poliţie;
h) la acordarea calificativului „nesatisfăcător";
i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;
j) când, în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a unei unităţi de poliţie ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi;
k) când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);
l) când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliţie, chiar dacă această situaţie a fost depistată ulterior;
m) în situaţia nedefinitivării de către agenţii de poliţie, a studiilor prevăzute la art. 73 alin. (8).
Deci, dispoziţiile art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 se referă la o măsură legată de evoluţia carierei poliţiştilor aflaţi în funcţii de conducere sau execuţie, în timp ce prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2002 reglementează cazurile de încetare a raporturilor de serviciu ale poliţistului.
Or, dispoziţiile din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, care se referă la încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului, sunt cele cuprinse la art. 124 şi 125, care puteau fi comparate cu prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2004.
În ceea ce priveşte eliberarea din funcţiile de conducere sau din funcţiile de execuţie la care se referă dispoziţiile art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, introdus prin OUG nr. 89/2003 prevede că poliţiştii sunt numiţi şi eliberaţi din funcţii potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.
Or, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 a fost reglementată activitatea de management a resurselor umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit competenţelor delegate ministrului, prin Legea nr. 360/2002.
În concluzie, instanţa de fond, ca urmare a confuziei dintre situaţiile juridice la care se referă dispoziţiile art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi art. 69 din Legea nr. 360/2002, a ajuns în mod greşit la concluzia că dispoziţiile art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 ar fi nelegale.
Astfel fiind, recursurile vor fi admise, încheierea atacată va fi casată şi va fi respinsă excepţia de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău împotriva încheierii din şedinţa secretă de la 25 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1998/2005.
Casează încheierea atacată şi respinge excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, emis de ministrul administraţiei şi internelor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5659/2005. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5661/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
