ICCJ. Decizia nr. 571/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 571/2005
Dosar nr. 4789/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2004, reclamanta D.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 12702 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiată şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada septembrie 1941 - aprilie 1945 s-a refugiat împreună cu părinţii, din motive etnice, din localitatea Viişoara, la Băile Someşeni, judeţul Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 345 din 2 martie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că localitatea Viişoara, de unde reclamanta susţine că s-a refugiat etnic, era la acea dată un teritoriu liber, aşa încât nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamanta, susţinând, în esenţă, că în septembrie 1941, comuna Viişoara era în România, iar familia recurentei-reclamante fiind de etnie maghiară, au fost obligaţi să părăsească domiciliul şi să se refugieze pe teritoriul Ungariei.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele strămutate pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Prin persoane strămutate în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv HG nr. 127/2002, se înţeleg şi persoanele din Basarabia Bucovina şi Ardealul de Nord, care au fost expulzate ori s-au refugiate.
În speţă, recurenta a plecat împreună cu familia, din comuna Viişoara, judeţul Cluj, care la acea dată, potrivit listelor eliberate de Arhivele Naţionale, era teritoriu liber, în localitatea Băile Someşeni.
Or, legea condiţionează în mod expres, ca persoana solicitantă să se fi refugiat din teritoriile ocupate, pe considerente etnice exercitate de regimurile străine instaurate pe teritoriile ocupate.
Având în vedere că recurenta-reclamantă nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, urmează a se constata că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R. împotriva sentinţei civile nr. 345 din 2 martie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 570/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 572/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
